Mai multi cititori ne-au sugerat sa facem cunoscuta personalitatea si mostenirea celui care a fost si… RAMANE Parintele ZOSIM OANCEA…
Cand vine vorba de părintele Zosim Oancea, lumea îşi aminteşte imediat de pitorescul Muzeu de Icoane pe Sticlă de la Sibiel, astăzi faimos în întreaga lume. Însă părintele Zosim Oancea ramane, în conştiinţa celor care l-au cunoscut sau l-au citit măcar, el însuşi o icoană vie: icoana datoriei împlinite. 
Parintele Zosim Oancea s-a nascut in satul Alma, judetul Sibiu, pe 21 iulie 1911. In anul 1918 ramane orfan, tatal sau murind in razboiul pentru Reintregire. Datorita bunicul sau, ajunge la Liceul “Timotei Cipariu” din Dumbraveni. Urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti, pe care a absolvit-o cu Magna cum laudae in 1935. Devine preot pe langa Catedrala Mitropolitana din Sibiu si profesor de religie la Scoala Normala. In anul 1948 este arestat si condamnat pentru „crima” de a fi colectat ajutoare pentru sprijinul familiilor celor ce fusesera deja inchisi sau chiar ucisi. Parintele Zosima tipareste un calendar al anului 1948, intitulat „Credinta” si dedicat implinirii a 100 de ani de la evenimentul din 1848 si de aici motivul arestarii: din banii castigati pe calendar, a ajutat familiile celor arestati. A fost arestat in luna iulie 1948, iar sentinta s-a dat in ianuarie 1949, fiind condamnat la zece ani de inchisoare. Este eliberat in anul 1957, dar nu revine acasa, pentru ca este dus cu domiciliu fortat in Baragan. Aici era liber pe o raza de 15 km. Era locul unde isi putea vizita membrii familiei. Parintele Zosima marturiseste ca „aici l-am cunoscut pe fiul cel mai mic, care se nascuse la doua zile dupa ce s-a dat sentinta…”. Alaturi de sotie si cei patru copii ajunge in toamna anului 1963, dupa 15 ani de detentie politica, rastimp in care a trecut prin inchisorile si lagarele de munca de la Sibiu, Aiud, Bumbacari, Noua Culme si Periprava.
In Joia Pastilor din 1969, parintele lanseaza catre enoriasi apelul de a dona bisericii icoane pe sticla. Reuseste sa stranga din primul an, peste 150 de icoane, ca astazi sa se ajunga la un patrimoniu de 700 de icoane pe sticla si peste 100 pe lemn. Asa se face ca atunci cand vine vorba de parintele Zosim Oancea, lumea isi aminteste imediat de Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel. Acest muzeu, poarta din anul 2001 numele parintelui: “Muzeul Preot Zosim Oancea”.
Ne-a lasat pilde, insemnari, duh luminat si un MUZEU. Un muzeu cat spiritul si credinta noastra… prin care sfintia sa insusi dainuie. Dincolo de timp si spatiu. Aici, in satucul doldora de traditii, Sibiel.
Cea mai mare parte a insemnarilor din detentie se refera la Aiud, unde parintele a stat din anul 1949 pana in 1958 si care reprezinta, alaturi de Pitesti, cea mai cumplita perioada de suferinta. 
Insa, prin credinta a resit sa depaseasca toate momentele grele. „Aici a fost marea infrangere a comunistilor: au crezut ca ne pot lua credinta, dar tocmai datorita ei am rezistat. In inchisoare, mi s-a intamplat un lucru extraordinar. Am observat ca in celula noastra o bucata din podea suna a gol. Unul dintre detinuti, care avea un cutit ascuns in proteza care ii inlocuia piciorul, a desfacut podeaua si inauntru am gasit o Biblie! A fost un lucru extraordinar, aceasta Biblie a fost marele nostru ajutor. De cate ori aveam o neintelegere, o cearta intre noi, scoteam Biblia si citeam”. Comunica cu ceilalti detinuti printr-o teava de calorifer de care lipeau un pahar si vorbea. Ceilalti detinuti, tot cu ajutorul unui pahar, ascultau predicile sale.
„Inchisoarea-i foarte grea, daca n-ai cu ce s-o umpli … Daca nu ai la ce te gandi si nu ai nici un ajutor, sa stai zile, saptamani, luni, fara sa ai pe nimeni, va dati seama ce lucru e sa-l ai pe Dumnezeu?”. (sursa: www.crestinortodox.ro )
Cei care l-au cunoscut indeaproape spun ca parintele avea un suflet si-un gand bune sa dospeasca “painea cea spre fiinta”, caci asa cum a trait, ce a facut si ce ne-a lasat ni-i tezaur de invatatura si mostenire.
Anul acesta se implinesc 10 ani de cand Parintele Zosim Oancea a trecut la cele vesnice.
Impresionant este ritmul actual de peste 15 mii de vizitatori pe an, Muzeul s-a bucurat de-a lungul istoriei sale de vizite ale unor oaspeţi iluştri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverşi Mitropoliţi ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury şi conducǎtor al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, parintele Dumitru Stăniloae, dar si oameni de culturǎ cum ar fi poeta Ana Blandiana şi scriitoarea Ioana Postelnicu, delegaţii guvernamentale şi diplomatice strǎine, persoane publice. Cu totii fermecati de decorul in care icoanele se asoteaza cu rost printre obiecte vechi, straie romanesti si multe ale marturii ale satului romanesc dintotdeauna.
sursa foto: Lambropulos Daniela-corina
