Duminica, Lolele “invadeaza” Agnita. Va asteapta sa va bucurati de traditii si de un spectacol pe cinste!
ora 9:00 Intalnirea lolelor Strada A. Iancu, in fata fabricii Imix
ora 9:15 Poza de grup Strada A. Iancu, in fata fabricii Imix
ora 9:30 Parada porneste inspre centrul orasului Strada A. Iancu
ora 10:15 Parada se opreste pentru a prezenta un personaj traditional Zona farmaciei, hotel Dacia, zona politie
10:15 – 10:30 Parada lolelor se organizeaza pentru spectacol In fata primariei
10:30 – 11:15 Desfasurarea spectacolului, integral In fata primariei
ora 11:15 Deplasarea lolelor catre Incstar Strada M. Viteazu
11:30 – 17:30 Lolele desfasoara activitati pe strazile orasului Toate strazile
ora 18:00 Fuga lolelor se incheie
ora 20:00 Balul lolelor Restaurant Central
Un străvechi obicei săsesc, fuga lolelor. Deşi vesel, numele românesc obiceiului cu măşti nu vine din LOL :). Cum nici numele nemţesc, Die Urzeln,nu are treabă cu urşii prezenţi în alai. Dar despre nume, tradiţie şi despre cum au ajuns românii să învie un obicei săsesc, citiţi mai jos în articolul scris de Mihai Cotea, cu prefaţă şi adăuguride Sever Ioan Miu (Olahus).
”Fuga Lolelor” sau mai scurt ”Lolele”, este un obicei săsesc foarte vechi legat de orașul Agnita, dar și de un episod al istoriei acestuia. Asa cum aflam chiar de pe pagina oficiala a… obiceiului, legenda sărbătorii ne duce în timp până în Evul Mediu, când Agnita se afla sub asediul tătarilor, sau al turcilor. Agnițenii au scăpat grație tinerei Ursula, care s-a deghizat și i-a alungat pe invadatori, făcând diferite zgomote. De atunci se sărbătorește ziua Ursulei (“Urzelntag”– o posibilă rădăcină a denumirii săsești a sărbătorii, “Die Urzeln”).
O altă ipoteză privind originea lui Urzeln, cuvânt care nu se poate traduce mot-á-mot, se leagă de îmbrăcămintea fetei, confecționată din resturi, care în dialectul săsesc din Agnita se numesc ”Urzen”.
Şi în limba română denumirea are origini nesigure. O sursă aminteşte momentele în care anumiți participanți la paradă se mai îmbătau, iar românii ziceau că s-au făcut ca o lolă (ţaţă). Potrivit muzeografului Camelia Ştefan, denumirea românească provine tot din dialectul săsesc, din “lallen”, a se bâlbâi, referire la modul în care mai poţi vorbi sub mască.
Un obicei al breslelor
Cu toate acestea, obiceiul, care a reușit să se transmită până astăzi în Agnita, are cu totul alte semnificații. Conform aceleiasi surse, in trecut, în Agnita (în săseşte, Ognitheln) existau mai multe bresle, care îşi alegeau, la începutul fiecărui an, conducătorul. Acest eveniment era marcat prin predarea lăzii de breaslă (în dialect, Ladeforttragen) de la vechiul staroste către noul staroste al breslei. Dacă în prezent lada e doar un simbol, o amintire, în trecut aceasta conţinea hârtii cu membrii breslei, actele noului staroste şi ale calfelor, liste cu ucenici, statutul breslelor, câştiguri, dări, steag etc.
În 1872 s-a interzis organizarea meşteşugurilor în bresle, ceea ce a dus la dispariţia obiceiului lolelor, timp de mai multe decenii. În 1911 meşterii cizmari, croitori, pielari şi dogari au reînviat obiceiul transmiterii lăzilor de breaslă şi al alaiului de lole. Denumirile săseşti ale celor patru bresle sunt Schuhmacherzunft (Breasla Cizmarilor), Kürschnerzunft (Breasla Pielarilor/Blănarilor), Schneiderzunf (Breasla Croitorilor),respectiv Faßbinderzunf (Breasla Dogarilor).
Ritualul predării lăzii de zestre se realiza sub forma unei procesiuni: agniţenii de origine germană, membri ai breslelor, îmbrăcau diferite costume şi făceau larmă cu ajutorul unor bice şi talăngi. Aceste personaje mascate erau cunoscute sub numele de ”Lole” şi erau menite să protejeze ritualul de înmânare a lăzii şi alaiul de spiritele rele prin zgomot. Așadar, de la legenda Ursulei până la această formă de sărbătoare, singurele elemente comuneau rămas folosirea zgomotelor și ideea de protecție împotriva spiritelor rele sau a necunoscutului.
Sursa foto: https://www.facebook.com/pages/Lole-Agnita/153635648003361
