O reunire sub semnul sacru al tradiţiei, al „aleşilor”- deopotrivă păstrători şi dăruitori de artă populară autentică: Junii…
Ancestral şi ludic, tradiţional şi contemporan, viu şi neostenit… un „ceva” care oriunde vine sau se duce umple inimi: Junii Sibiului. Fete şi flăcăi, tineri şi nu prea, artişti în toată puterea cuvântului.
Peste 230 de spectacole. În numai 8 luni
Despre ceea ce a însemnat până acum 2013 pentru Junii Sibiului- o reală emblemă a culturii şi tradiţiei- nu doar a zonei, ci pentru ţara toată- ne-a povestit, în câteva cuvinte maestra Silvia Macrea- directorul CENTRULUI JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE „CINDRELUL – JUNII” SIBIU. „anul acesta, cel puţin până acum, a fost un an să zicem, mai complicat, mai aglomerat. Am avut până acum, numai, peste 230 de spectacole şi participări la evenimente, peste tot. Noi în fiecare an avem mulţime de activităţi, dar parca 2013 le-a întrecut pe toate şi încă nu s-a terminat… Dar, ca să cuantificăm corect, ar trebui să spunem că în spatele acestor spectacole sunt ore, zile, ani de muncă, de pregătire, de cătare şi împrospătare a coregrafiei, a repertoriului, adaptarea la diferite evenimente . Sunt mulţi paşi de făcut. Într-un cuvânt, muncă. Uneori, parcă şi uităm că avem dreptul la concediu…”
Dacă a fost sau nu ceva ieşit din comun anul acesta, pentru juni, interlocutoarea noastră a mărturisit: „Cred că am început să retrăim tradiţiile şi iniţiativele noastre par într-adevăr să aibă finalitate. E vorba de „povestea” aceea frumoasă care se scrie acum prin proiectul Consiliul Judeţean- „Zilele Culturale”. În Ţara Oltului, pe Valea Hârtibaciului, oriunde… una e să joci în Anglia sau în Cipr, unde ştii că aduci ceva nou şi oamenii aplaudă din plăcere, din curiozitate, din bun-simţ, dar să readuci jocul, dansul, costumul acasă, în sat, e ceva care îţi umple inima. Să joci de exemplu, la Gura Rîului, când ies oamenii de la biserică, unde ei înşişi păstrează tradiţia şi vin în costumele vechi, apretate de cu seară şi moştenite de la bunici, unde vin pentru că ştiu cu adevărat să se bucure de joc şi ştii că şi ei – tineri şi mai cu seamă bătrâni- ştiu paşii, e ceva extraordinar. E o emoţie şi o onoare să joci înaintea ţăranului tău. Eu zic că programul acesta e mai mult decât binevenit. Şi sunt convinsă că şi oamenii aşteaptă acum: în toamnă vom începe „Zilele Culturale” în Ţara Secaşelor, la Ocna, peste două săptămâni… dar şi până atunci avem programul încărcat…”
Pe… meridiane
Pe parcursul acestui an, jienele şi învârtitele junilor s-au înflăcărat nu doar pe-ici, pe acolo prin Sibiu sau prin România. Au fost turnee în Cipru, în Germania, în Austria şi chiar în Irlanda, unde au avut onoarea să urce pe scenă chiar de sărbătoarea naţională a Sf Patrick. . Şi… mai urmează. Aşa cum am aflat de la doamna Silvia Macrea, în luna octombrie, spectacolele junilor vor răsuna în Marea Britanie- la Londra şi nu numai. „ne bucurăm că nu doar românii, dar şi străinii apreciază ceea ce oferim noi, uimiţi de varietatea fantastică a dansurilor, de complexitatea şi diversitatea costumelor , uimiţi cum de un singur ansamblu poate prezenta atâtea zeci de dansuri, atâtea combinaţii de paşi şi costume într-un singur spectacol.
Secretul tinereţii (evident, şi al succesului)
Vivace, neosteniţi, talentaţi. În stare de a plăsmui adevărate maratoane a jocului şi tradiţiilor străvechi, autentice, parcă dezlegaţi din basmele bunilor… Aşa sunt junii. Fără de odihnă. Marele lor secret e pasiunea, dragostea de tradiţii. Asta „îi ţine”. Dar mai sunt şi alte „mici” secrete. Unul ar fi acela al pepinierei de viitori artişti de la Palatul Copiilor, sau Şcoala de Dans „Ioan Macrea” care adună, la Cercul Militar, dansatori de toate vârstele care vor nu doar să înveţe paşii, dar şi „ritmul” tradiţiilor, să simtă focul jocului şi al obiceiurilor de demult (aici predau Junii profesionişti). Însă, în mod categoric, un impact de mare valoare l are şi păstrarea cultului pentru tradiţie aici, în zona Sibiului. Sunt familii- nu zeci- sute, poate şi mai mult- în care bunii, părinţii, le insuflă copiilor tradiţia, respectul faţă de costum, de paşii jocului specific satului, zonei… şi dintre ei, într-o bună zi, pot răsare alţi juni…
Munca
Ingenioase, înfocate, suple, bine închegate, emoţionante, proaspete şi, totodată autentice. Aşa arată mereu apariţiile, spectacolele junilor, ale Cetei junilor sau Veteranilor junilor. Mereu acompaniate de aplauze care nu se mai sfârşesc. Dincolo de scenă, însă, e un mecanism ca de ceasornic. 4-5 ore de muncă zilnic (uneori chiar şi mai mult), antrenament, coregrafie, cercetare, omogenizarea dansului, scenografia… toate la un loc, într-un singur nume: tradiţia. Şi, cum ne împărtăşeşte interlocutoarea noastră- ea însăşi descendenta unei mari familii de artişti şi folclorişti, „aceasta pare să fie generaţia de aur- cei mai buni, cei mai neosteniţi, cei mai apreciaţi dintre juni”. Vin, repetă, urcă pe scenă, primesc apaluze şi iar repetă. Viaţă de artist.
Niciuna, nici două, timpul curge. Şi… vorba lungă e sărăcia omului. În sediu se aud paşi şi tropote. E zor. va juca la Zilele Comunei Monor, Jud. Bistriţa Năsăud. Sărbătoarea are loc Duminică, 1 septembrie 2013 iar alături de dansatori, vor încânta publicul şi soliştii Nelu Albu, Viorica Telcean, Marcel Părău, Răzvan Năstăsescu şi Daniel Rosalim.
Ş-apoi, alte şi alte… spectacole…
