A fost….30 iunie – Ziua Invatatorului

O zi care a trecut. Un ieri neinsemnat, un strop de vara care ar fi trebuit, macar in treacat sa spuna SARUT  MANA, DOAMNA INVATATOARE… (uitam, insa, ori suntem prea preocupati, prea ignorant, prea grabiti, prea superficiali…!)

INVATATORUL…E cel care te ajută să înveţi să simţi, să înveţi să vezi, să înveţi să înţelegi, să înveţi să crezi şi să creezi; să înveţi să zbori şi să revii pe pământul cel omenesc, care ne este dat pentru a-l îndumnezei.

Este unicul om care vine din şcoală la şcoală, din trecut spre viitor, din sămânţă spre muguri, frunze şi fruct. Şi unicul om care doar seamănă, dar nu culege, ci aşteaptă smerit să-i vină roadele, singure şi împlinite, să se mărturisească în greşeli şi speranţe, în greutăţi şi biruinţe. E cel care dă speranţă şi curaj, încredere şi credinţă, fără să ceară; cel care dăruieşte fără limite şi margini, el însuşi fiind dăruit doar cu simboluri şi cuvinte.

„Şi strâns legaţi, prin dor de muncă

Pe-ntinsul ţării răspândiţi,

De sus s-avem sfânta poruncă:

„Nainte învăţători, uniţi”!.

 Si, totusi, daca nu e prea tarziu,… La multi ani,, dragi “dascăli “si “dăscăliţe”!