“A fost odată că de n-ar fi nu s-ar povesti… A fost odată, pe aceste meleaguri o mare şi frumoasă împărăţie. Împăratul ce o stăpânea, avea o împărăteasă tânără şi frumoasă care-i dăruise un singur fecior pe care amândoi îl iubeau ca pe lumina ochilor.
Creştea tânărul prinţ într-o lună cât alţii într-un an. Şi-n nopţile cu lună plină trei ani în aceeaşi noapte. 
Tocmi împăratul dascăli vestiţi care să-l înveţe a desluşi tainele pământului, pietrelor şi apelor, copacilor şi florilor, freamătul pădurii, al zburătoarelor cerului, al târâtoarelor din umbră şi al înotătoarelor din undele limpezi ale apelor ce brăzdau împărăţia. Dar … şi tainele lunii, ale soarelui şi ale stelelor nopţii. Despre toate l-au învăţat înţelepţii împărăţiei. Şi a venit şi ziua când aceştia i-au spus împăratului că toată ştiinţa lor au dăruit-o tânărului prinţ. A poruncit atunci împăratul să vină în faţa sa mai marele oştirii şi l-a dat pe fiul său în grija lui să-l înveţe mânuirea armelor. În scurt timp, nimeni nu-i putea sta în cale pentru că pe toţi îi întrecuse în putere şi în iscusinţă.
Împăratul a hotărât atunci că fiul său poate să ia tronul şi să conducă împarăţia. Însă îi mai lipsea ceva: îi lipsea o împărăteasă tânară şi frumoasă, foarte frumoasă, care să-i lumineze zilele şi să-i bucure nopţile.
A trimis veste împăratul în cele patru zări şi a poftit la o petrecere pe toţi împăraţii, boierii şi ţăranii cu soţiile şi ficele lor. Trei zile şi trei nopţi avea să ţină petrecerea.
În prima zi au venit tinerele domniţe.
Aurul şi pietrele preţioase se revărsau de pe veşmintele lor. Pe toate le-a poftit la dans tânărul prinţ, dar la sfârşitul petrecerii, inelul de logodnă a rămas pe degetul fiului împăratului.
A doua zi au venit fetele boierilor.
Rochii grele de argint, şiraguri de perle aduse din adâncul mărilor scânteiau de-ţi luau ochii. Dar inelul a rămas la locul său.
A treia zi au trecut pragul castelului fetele din toate satele şi târgurile împărăţiei.
Erau îmbrăcate în mândre cămăşi de in alb. Pe toate le-a privit flăcăul, dar inima sa n-a tresărit şi inelul nu şi-a găsit stăpână.
Şi când toţi credeau că nu mai e nici o nădejde, poarta castelului s-a deschis din nou.
În prag s-a ivit o fată frumoasă – frumoasă ca o zi de primăvară. Tot soarele parcă strălucea în cosiţa ei de aur moale în care-şi împletise flori de mac şi albăstrele. Avea o piele albă ca spuma laptelui, doi ochi adanci şi albaştri ca cerul curat după o ploaie de vară, iar gura ei părea un boboc de trandafir.
Purta o cămaşă din borangic pe care un ac măiastru brodase toate florile câmpului, spicele coapte din lanurile de grâu, frumuseţea viilor de pe dealurile însorite, brazii falnici ai muntelui, micile furnici şi harnicele albine, melcii cei molcomi şi colţii fioroşi ai lupului, fete şi flăcăi prinşi în horă în zi de sărbatoare, soarele, luna şi stelele.
Ca vrăjit, prinţul s-a apropiat de tânăra fată. A poftit-o la dans. Şi nimeni nu ştie nici cum, nici când s-a întâmplat, dar când a ajuns în faţa împăratului fata purta pe deget inelul de logodnă dăruit de tânărul prinţ.
Şi s-a facut nuntă mare. Şi-au petrecut cu toţii o săptămână întreagă şi s-au bucurat de bucuria lor.
Dar toţi… şi mai ales toate se întrebau: “Oare ce l-a atras mai mult pe fiul împăratului? Frumuseţea fetei – al cărei nume nu-l ştia nimeni – sau frumuseţea cămăşii pe care o purtase? Oare EA? Oare IA? Oare IA?
Şi IA i-a rămas numele. Şi uneia şi alteia!
De atunci orice fată care se pregăteşte să fie mireasă, îşi coase o IE măiastră, pe care să o îmbrace în cea mai fericită zi a vieţii. Iar în lada de zestre, alături de ea – de IE – stă şi o cămeşa, destinată alesului inimii sale”. (de MARIA ALEXANDRU)
O comoara. O frantura de credinta in ce am mostenit, o raza de poveste spusa, ca si copiii de azi sa fie mai… frumosi, mai bogati. Fragmentul a fost postat pagina unei retele de socializare de una dintre INIMILE MARI care au batut la Rosia (Sibiu) pentru faptuirea Zilei Universale a Iei.
Un gest generos, o lectie… Pastrati folclorul, iubiti-l si daruiti-l. fara dansul, suntem saraci!
O puteti auzi si aici: https://www.facebook.com/corina.popescu.79677?fref=ts
sursa foto: Corina Popescu
