Aho, aho… politicieni fârtaţi…

…Staţi puţin şi seama luaţi… ce fac alţii-n a lor ţări…

Am început 2014 firesc, româneşte, sub semnul inevitabil al artificiilor, al lampioanelor şi… al mega concertelor şi petrecerilor în aer liber. C-aşa-i românul! Uneori, uitând de adevăratele tradiţii, sau metamorfozând ambiguu sau, dimpotrivă, până la saturaţie, colindele în refren de reclame tv sau prefăcându-ne că uităm, măcar pentru două-trei zile adevărata faţă a noului an cu scumpiri cât cuprinde şi greu vieţii de zi cu zi. Printre lipsuri şi speranţe deşarte, sufocaţi de politichie şi-ale sale valuri… Ocolind ca nisnaii statistici înfiorătoare…

Iată ce aflu azi dintr-un articol publicat de revista „Semnele timpului”:

„Preşedintele uruguayan, Jose Mujica, care nu are copii, a decis să adopte 30 sau 40 de orfani după terminarea mandatului său, în martie 2015. Mujica doreşte să creeze un colegiu în care copiii foarte săraci, dar muncitori, să poată învăţa să facă agricultură”. (preşedintele uruguayan a refuzat să trăiască la Palatul prezidenţial şi trăieşte în parametri modeşti la ferma soţiei sale)

Ehei, păi la noi ar trebui vreo 10000 de preşedinţi din ăştia ca să adopte fiecare câte 40-50 de copii orfani, să se epuizeze… subiectul. Sau de trei ori pe-atâţia să facă fiecare un gest mărunt spre binele fiecărui român…

Într-adevăr, vestea din Uruguay e una  bună. Ba chiar o lecţie, pentru cine are urechi de auzit. E păcat, însă! … se întâmplă ACOLO, şi nu la noi. Noi am intrat în noul an cu sacul plin de probleme sociale, cu zeci de mii de copii abandonaţi sau prin centre de plasament, cu nenumărate familii care trăiesc la lumânare, în containere sau bordeie (cărora, eventual, le-am dat atenţie în treacăt, aşa, de dragul Crăciunului…), cu oameni disperaţi care încă din prima zi a anului, de dimineaţa şi până seara caută hămesiţi prin gunoaie…