Multe şi bogate sunt obiceiurile neaoşe păstrate cu sfinţenie de comunitatea pastorala din jurul Sibiului… şi mai cu seamă acum, în preajma Crăiunului, pare că aici se… dezlănţuie Raiul…
În credinţa oierilor din Marginimea Sibiului, lumea asta în care trăim se întâlneşte cu lumea de dincolo, începând cu Ajunul Crăciunului şi oamenii sspun că e vremea când „lumile se deschid”. Aşa cum susţin folclorişti, acesta este rezultatul unei convieţuiri milenare, în armonie cu natura. Bătrânii spun şi acum că în noaptea de Ajun nimeni nu doarme, deoarece vin colindătorii care vestesc întâlnirea dintre lumi. De aceea, respectul faţă de colindători (numiţi, ici-acolo „colindreţi” este într-atât de mare, pentru ca ei sunt mesageri importanţi, şi mulţi mai cred acest lucru chiar şi în zilele noastre.
Un obicei fascinant îşi are sălaşul în comuna Sadu. Aici, cetele de juni taie cel mai mare fag de la marginea satului şi-l depun în curtea celui mai mare gospodar. Gestul lor aminteşte de vremurile în care cetele îşi alegeau "taţii" lor pe timpul sărbătorilor, cărora le aduceau, ca ofrandă, câte o căruţă de lemne. Cinstind, astfel, munca celui mai vrednic.
Tot acolo, junii primesc de la fete, în Ajun, batiste brodate cu dragoste şi migală, pe care apoi le vor purta la colindatul din ziua Crăciunului. Dar nu-i aşa de simplu… „În ultima duminică dinaintea Crăciunului, judele şi vornicul organizează balul, cu ocazia „ridicării fetelor”. În perioada repetiţiilor, flăcăii îşi aleg fetele cu care vor să petreacă sărbătorile, merg acasă la acestea, de regulă la taţi, cu o sticlă de vin, şi le cer voie să-şi petreacă sărbătorile fiecare cu fata aleasă”. Conform unui articol publicat de adevarul.ro, „„Ridicarea fetelor” începe cu o sârbă în care intră în ordine judele, vornicul şi apoi între ei feciorii. Apoi, în horă intră fetele, prima judeceasa, partenera judelui, apoi vorniceasa, fata vornicului, pe urmă restul fetelor, în dreapta feciorilor”.