Câte zile… atâtea comori… câte secole atâtea și… CE AMINTIRI!!! Pagini de istorie scrise în mintea, în scrinul atâtot suflete frumoase de sibieni… care țin înadins să le pună în lumină. Pentru cei de acum, pentru cei care vin…
Voi ce știți despre Templul Latzel/Templul Concordia?! Hai să aflăm împreună…
Secolul al XIX-lea, în prima sa jumătate, a fost o perioadă paşnică în care lumea a construit. Fortificaţiile medievale încep a lăsa locul bulevardelor şi spaţiilor deschise. Oraşul îşi schimbă mentalitatea. Nu mai este un spaţiu închis. Oraşul nu mai este insula izolată de lumea rurală. Oraşul comunică cu mediul său înconjurător. Oraşul se integrează.
Sibiul trăieşte acelaşi proces de modificare a aspectului său general. Cartiere noi sunt formate, porţile medievale sunt demolate pentru a deschide cetatea şi a o lega de restul urbei.
Potrivit explicațiilor din partea istoricului Răzvan Pop, fortificaţiile, sub influenţa curentului romantic, devin element estetic al oraşului. Rolul lor primordial, acela de a apăra populaţia oraşului, a dispărut încă din secolul al XVIII-lea când răscoala curuţilor a fost ultima primejdie ce a periclitat siguranţa cetăţii şi a cetăţenilor săi. Rostul medieval al fortificaţiilor nu mai era de actualitate. A existat chiar o amplă controversă în cadrul elitelor locale privind demolarea acestora. Exemplele Parisului, Barcelonei sau a mai apropiatei Viena au fost luate în calculul arhitecţilor locali. Se dorea realizarea unei mai bune comunicări urbane între cartierele marginaşe cetăţii (Iosefin, Terezian, Maierii) precum şi a zonelor industriale ale oraşului (Moara de Scoarţă) cu centrul istoric al oraşului. Unele dintre ziduri au rămas în picioare graţie „Societatăţii pentru înfrumuseţarea oraşului”. Sibienii le-au transformat în locuri de promenadă şi de estetizare a oraşului. Astfel s-a născut Promenada Invalizilor (ceea ce astăzi este parcul amenajat pe strada Coposu împreună cu monumentul împăratului Francisc I) în amintirea veteranilor răniţi în diferitele războaie ale Imperiul Habsburgic. Astfel se încerca o redimensionare estetică şi oferirea unui nou rost acestor urme ale medievalităţii oraşului. Acest loc va fi proiectat ca un loc de recreere a cetăţenilor. Un asemenea loc trebuia redefinit prin elemente simbolice care să ofere acele coordonate ale creării unei imagini frumoase, liniştitoare.
Unul dintre aceste elemente a fost Templul Concordia. Numele îi vine ca simbol al înlăturării neînţelegerilor dintre cetăţenii oraşului şi armata habsburgică. El a fost construit în 1818, pe movila unui bastion mic de pământ dinaintea turnului care devenise Teatrul oraşului.
Cel care va fi la originea acestui monument a fost comandantul armatelor imperiale baronul Kienmayer, piatra de temelie punând-o fiica acestuia baronesa Katharina Kienmayer, așa cum precizează omul de cultură pe razvanpop.ro.
Demn de precizat, numele care a rămas cel mai bine în mintea localnicilor, Templul Latzel provine de la cel care se va ocupa cel mai mult de acest monument, maiorul Joseph Latzel, trimis al armatei habsburgice de a se ocupa de combaterea bolilor din sânul armatei din Transilvania. Pentru activitatea sa numele templului va fi transformat în Templul Latzel, la iniţiativa contesei Ida Oldofredi-Haager, cea care va scrie şi dedicaţia de pe monument. În 1880, acest monument va fi renovat, între 1882-1883, el fiind împodobit cu fresce realizate de Dörschlag.
*Fotografiile postate de Răvan Pop pe blogul personal sunt realizate în 1936, foto Emil Fischer.
