O intamplare impartasita pe o retea de socializare de un OM FRUMOS: doamna Maria Grancea, acel neobosit pastrataor si daruitor de datina, acea:cheie mereu la datorie sa descuie mintile pruncilor cu carti si mestesuguri – asa cum au fost si cum trebuie sa ramana… De data asta a gasit de cuviinta sa isi spuna “of-ul”, sa ne povesteasca ce inseamna TRADITIE vs “MODERNISM sau… kitsch, promovat, acesta, de unii convinsi ca publicului… “rebuie sa ii dai ce cere”, chiar daca pentru asta calci peste cadavrul datului din batrani, peste traditie sau bun-simt.
“În căutarea dansului autentic, învățând de la foștii dansatori ai Ansamblului „Purtata Avrigului”..
Astăzi un domn „coregraf” tânăr mi-a spus cu aplomb : „folclorul trebuie să se modernizeze, să se stilizeze, pe scenă trebuie să faci spectacol nu să joci ca altădată la jocul satului, jocul trebuie schimbat să facă spectacol, păstrăm din el doar elementele mai importante care sunt specifice, dacă păstrăm, dar ăsta e prea lent, trebuie să-l combinăm cu…”.
Punct.
Adicătelea, pe înțelegerea ăstora dintre noi care nu înțeleg: așa vrea plebea – pâine și circ. Adică numai circ, pâinea și-o ia singură plebea asta ori poate preferă o bere-două. Oricum nu pricepe că jocul ăsta-i de aici sau de pe-acolo sau de pe undeva sau că-i… amestecat. Joc să fie! Facem varză. Și ce varză!
Ce autentic?! Ce originalitate?! Ce specific local?! Asta nu merge la public, nuu! Sărituri și bătaie în cizmă, asta place. Așa o fi? Și manelele sunt tot un fel de… folclor …moder-stilizat. Și merg la „niște” public. Și… nu e nuntă fără „pinguin”. Al naibii modernism ar fi zis Nea Gheorghe, dacă mai trăia.
În timp ce unii scotocesc prin sate să caute și să adune, din cioburi, tradiții, obiceiuri, cântări, legende, jocuri și rămășițe de port, alții risipesc cele adunate cu greu de cei dinaintea lor. În timp ce vin străinii și privesc siderați la obiceiurile noastre străvechi, câte mai sunt, ai noștri – unii – șterg dintr-o… bătaie în cizmă valoarea asta și pun „panem et circenses”, adică doar „circenses” că e buget redus, „panem” altă dată.
Astăzi un domn expert în bătaia în cizmă le spunea celor care s-au născut cu jocul satului în sânge și l-au dus pe cele mai mari scene ale țării așa autentic-autentic și lent că… nu joacă bine, că nu e spectacol, că nu e modern și stilizat jocul lor, că e lent și bătrânesc. Păi așa e dansul, e o… purtată și așa începe: „Așa joacă bătrânii / Ca să-nvețe tinerii”! Oamenii ăștia au jucat o jumătate de veac… jocul lor bătrânesc și al nostru, autentic, iar astăzi un „expert” în bătaia în cizmă spunea că jocul acesta trebuie modernizat ca să placă la public. Or fi murit toți cei care aplaudaseră până acum autenticul?
Bineînțeles că oamenii crescuți la țară au bun simț. Prea mult. Atât de mult că nu i-au spus omului că „autentic” este cu mult, mult mai valoros decât „modern și stilizat”, că au surclasat, de multe ori, ansambluri profesioniste, tocmai datorită acestui neimportant „autentic”, mai bine au plecat triști de la întâlnire spunând: „păcat că se pierde”. Dansul lor și al nostru, autentic, vechi și specific, într-un fel, prin unele elemente- unic, păcat că se pierde. Au înțeles asta din infatuarea cu care „expertul” tinerel încercase să le arate cum… se face acum, modern și stilizat. „Spectacol”. De ce oare, în seara asta, acel „spectacol” eu îl înțelegeam ca „panem et circenses” ?
„Bătrânii”, invitați să ne arate autenticul au plecat triști. Nu s-au lăsat păcăliți nici de zâmbete, nici de fotografii, nici de promisiuni. Ei nu s-au născut ieri, au înțeles cum stau lucrurile și au concluzionat : „păcat că se pierde, nu mai pune nimeni preț pe autentic, ce le-am zice, tot ca ei fac!”.
Și totuși…
Îmi pare rău că n-am apucat să-i spun „expertului” că tradiția nu e un spectacol ci un mod de viață. Că ceea ce ai în sânge nu poți să renegi și că e normal să nu priceapă ce înseamnă „autentic” dacă nu-l are în sânge. El a învățat doar „modern și stilizat”.N-am apucat pentru că m-a durut bunul simț al acelor oameni și tristețea lor, dezamăgirea că-i „păcat că se pierde”, pentru că-i văzusem de foarte multe ori cum trăiau dansul lor, nu-l jucau îl trăiau vibrând, dansul acela făcea parte din ei așa cum făcea parte din ei mândria de a aparține unui loc, precum copacii, ei n-au fost niciodată… frunze-n vânt și nici n-au oferit „circenses”, întotdeauna au urcat pe scenă un crâmpei de viață vibrantă, adaptată simplu și frumos scenei.
Eu încă mai sper că și cei tineri vor deveni… copaci nu frunze și vor înțelege că autentic este mai valoros decât circenses și că nu e suficient să fii expert în bătaia în cizmă pentru a avea habar de ce înseamnă tradiția.
Îi cinstim pe cei care prin activitatea lor de peste o jumătate de veac au făcut din Purtata de Avrig un brand valoros. Sperăm că cei tineri îl vor onora cum se cuvine și acel trist „păcat că se pierde” nu va fi … validat.”(Maria Grancea)
sursa foto: Maria Grancea
