M-am convins. Fiecare din noi avem, purtam cu noi un basm (si asta ne face, cu siguranta, mai bogati!). Si n-avem dreptul pentru nimic in lume, sa renuntam, sa-l aruncam ori sa ne prefacem ca suntem numai noi si mersul la serviciu sau la piata, noi si spalatul rufelor in fiecare marti. GRESIT!
Fiecare din noi avem un basm. Un basm cu vise, cu dorinte si chiar cu baghete magice… cum ar fi leganatul copilului pe genunchi, culesul de flori de tei, julitura ce ti-a lasat semn cand a vrut sa culegi pune pe furis, scrisul poeziilor noaptea pe la 3, cu perna in cap, iubirea aleasa pentru toata viata, sotia copilului care abia dupa ce se preface suparat ca a luat nota 4 iti spune ca, e fapt, a luat premiu la Olimpiada, ouale culese cu mana ta din cuibarul cu fan, prajitura pe jumatate arsa cand ai avut oaspeti colegii de serviciu, anuntul oficial al pruncului dimineata, cand abia te dezmeticesti: “Mama, asta-i ultima saptamana de Facultate!”. Un basm e cariera pe care o faci abia asteptand sa te trezesti cat mai in zori, sa realizezi tot ce ti-ai propus, un basm e dorinta pe acre ti-ai implinit-o mergand “in pelerinaj” pe crestea fagarasului ori la un concert de orga la una dintre bisericile fortificate din Ardeal… Basmul tau ti-e glasul bunicii, ori botoseii pe care ti i-a crosetat…
Poate putem fi “regi” ingrijind un animal, o casa batraneasca, un cantec vechi…, sadind un copac ori purtand de grija sa nu murdarim padurea!
E atat de simplu!
