„Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.” (Constantin Brâncuși)
No, că sufletul, ca și ochiul, are oarece nevoie de frumos ca să prindă a se veseli și a cuprinde ziua la locul ei, cu bune, să meargă mai departe, cu credință și cu speranță… Și așa să faceți. Să nu treceți cu vederea și acolo unde îi să fie, să vă opriți pasul și să vă bucurați de darul naturii, pus acolo din palma Domnului…
Priviți numa’ cum ne îndeamnă un localnic din Rășinari să căutăm (că de bună seamă vom găsi) frumosul, acela pe acre natura ni-l dăruiește la orice pas, dar pe care adesea, nedrept, îl ignorăm…
și cum râul de munde, pădurea și iarna fac cea mai faină frăție într-ale artei… Bucură-vă Domnul cu peisaje de parcă îs pictate de îngeri aici, jos, pe pământ… pe lângă sat…
…Flori de marmură anină, –
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină. (Topârceanu)
