Calendarul popular e din bătrâni iar legea lor e sfântă. Așa cum era firesc, biserica a impus un calendar creștin, respectat astăzi de aproape toată lumea. Nu trebuie să uităm însă că o mare parte a sărbătorilor și ritualurilor străvechi au fost canonizate, că în spatele multor sfinți se ascund divinități mito-foclorice autohtone extrem de interesante și că, doar împreună, ne pot reda întreaga dimensiune identitară.
Dacă în anul 354 Biserica creștină consfințea la Roma sărbătorirea Nașterii Mântuitorului pe 25 decembrie (ca strategie pentru anihilarea cultului lui Mithra și, implicit, a Saturnaliilor), serbările și cântecele ceremoniale ale românilor păstrează vie amintirea acestor zeități solare, care mureau și reînviau după solstițiul de iarnă, regenerând astfel timpul calendaristic. Și cum cerurile sunt deschise, sufletul morților iau parte și ele la marea sărbătoare.
Potrivit folcloristilor invederati, in Calendarul Popular, lunii Decembrie i se spune „Indrea”, „Undrea” sau „Andrea” și este cea care patronează sărbătorile în cinstea morții și renașterii Zeului An. Cum e datul, Timpul îmbătrânit adună colindătorii în ziua de Moș Nicolae pentru a ordona haosul provocat de agonia sa. Bine-i de stiut, eficiența rituală a colindelor este de netăgăduit, cum ne incredinteaza, la randul sau, Iulia Gorneanu, marea iubitoare de folclor autentic. Bătrânul An moare și renaște de Crăciun, reface echilibrul lumii și al vieții, revigorează timpul și fertilizează pământul. Iar Soarele, în drumul lui circular și fără de sfârșit, aduna povești despre timpul cel mai bun pentru culesul plantelor magice, pentru pețit și logodit, pentru aflarea ursitei și dezlegarea norocului…
sursă documentare: http://iuliagorneanu.ro/
