Vreme înainte, Crăciunul reprezenta cumpăna dintre ani, Anul Nou fiind stabilit la 1 ianuarie abia începând cu secolul al XVI-lea.
Potrivit folcloriștilor, timpul calendaristic îmbătrânit trebuia să moară spre a renaște, sfârșitul de an aducând cu sine o reactualizare a cosmogoniei, a timpului pur din momentul Creaţiei.
Privită din această perspectivă, „Îngroparea Crăciunului” nu semnifică doar încheierea unui interval de timp şi începutul uni alt interval, ci anularea trecutului, a păcatului individual și colectiv, printr-o purificare rituală (Iulia Gorneanu- http://iuliagorneanu.ro/) .
Foto – Elena Caruntu/ Vadu Poienarilor
