Astăzi calendarul popular cu dată mobilă își continuă seria personajelor mito-folclorice demoniace care domină prima săptămână a Postului Mare. Miercurea Strâmbă evocă o divinitate malefică, vinovată de toate ceasurile rele. Se ține de mai multe ori pe an de frica patroanei ei, o babă urâtă și rea, care strâmbă oamenii și lemnele din pădure spre a-și arăta puterea.
Oamenii îi spun Frumoasa spre a o îmblânzi și îi țin ziua pentru că altfel îi pocește, le strâmbă gura și capul. Femeile tinere nu lucrează de ziua ei ca să nu nască prunci strâmbi iar babele… nici atât, de groază să nu li se strâmbe șalele. Bătrânii cred că, dacă totuși, se întâmplă ca Miercurea Strâmbă să pocească pe cineva, nu e a disperare; etnologul Theodor Speranția a aflat leacul, undeva pe la începutul sec XX: „Cui i se strâmbă gura, pentru ca să-i vie la loc, trebuie să procedeze astfel: să cheme trei femei pe nume Maria. Acestea o iau și se duc cu femeia la un pârâu din apropiere. Totdeauna iau cu ele și un război, pe care îl așează pe pârâu. Pe cea cu gura strâmbă o pun pe scaunul dindărăt al războiului. Cum aflăm de la Iulia Gorneanu, fiecare dintre cele trei Marii intră în război și zice de trei ori vorbele: I înainte, i îndărăt, gura cutărei femei să vină la loc. După fiecare zicere trage cu spata. După ce fiecare a zis vorbele de mai sus de câte trei ori, fărâmă războiul și pleacă acasă, unde încetul cu încetul gura bolnavei vine la loc”.
sursă documentare: http://iuliagorneanu.ro/
sursă documentare: http://iuliagorneanu.ro/
sursa foto: Emanuel Tanjala
