CÂTĂ POVESTE! SIBIUL din… OAMENII FAINI, SIMPLI ȘI FRUMOȘI

„Privește la aproapele tău cu ochii Dumnezeului tău. Să nu vezi în el decât binele care sălășluiește în orice suflet.” (Antoine de Saint Exupéry)

Un dărab dintr-o privire vă ia să vedeți și să iubiți SIBIUL și fără să vă uitați către clădirile de patrimoniu, și fără să-i vizitați muzeele celebre pentru oapseți de pe toate meridianle și chiar fără să băgați în seamă farmecul parcurilor sale, ele însele adevărate cărți de istorie și… scrisori de dragoste deopotrivă.

Numa’ luați sama la simplitatea și frumusețea oamenilor, la clipele ce curg prin oraș în ceasurile dimineții, fiecare cu câte-o poveste în desaga-i trecătoare și, totuși, repetabilă și bună de pun adânc, în inimă, undeva…

Șodul ponei adăstat pe vreo alee în așteptarea fără de răbdare și hodină a pruncilor, pasul molcom al bunilor pe caldarâmul care parcă-i întoarnă către propriile amintiri, tăcerea zidurilor cu-atâta poveste-n ele, ba poate și meșterul de coșuri hoinărind în căutare de mușterii…. Oamenii faini, simpli și frumoși.

Vorba aceluiași mare scriitor francez: „Aceste surâsuri proaspăt colorate de viață care ne-a fost predată în zori, acest concert de lucruri mici care ne răsplătesc, banii n-au cum să le cumpere. „

 

 

 

foto: Louis Guermond