Doi ardeleni de sus, din munte hotărăsc să își ia niscaiva zile libere și cu bani de pe 500 de oi și trei bivoli în putere pleacă în depărtări. Undeva, la marea cea mare, să se minuneze de așa multă apă sărată, de să facă tot satul lor murături și pastramă un veac întreg.
Și cum vine sara, să duc și ei, cumu-i moda, la un restaurant chic, cu mâncare exotică.
Citesc meniul și cheamă ospătarul:
-Apoi, domnu dragă, n-a fi cu supărare, ce și cumu-s fructele celea de mare? Cresc în copaci, în apă?
-Nu, răspunde ospătarul, ghicindu-i după vorbă… Sunt caracatițe, calamari, scoici, midii, stridii, sepii, crabi, homari, creveți, raci, melci… moluște, arici de mare. Tot ce doriți.
-Domnu, dragă, spune ardeleanul mai bătrân, no, oarece fructe de pădure n-ai?!
-Ce anume?!
-Pastramă de miel, lăbuțe de urs, friptană de iepure și tocană cu carne de mistreț…
sursa foto: delabogdana.wordpress.com