…Chiar așa, mai suntem în stare să merităm spusa asta- oameni buni?!
În urmă cu trei săptămâni, pe 30 octombrie, un fapt abominabil zdruncina orașul Sibiu: un individ pare-se cu probleme psihice, înjunghia pe seară, undeva nu foarte departe de centrul Sibiului, înjunghia la rând două femei într-o stație de autobuz și un taximetrist, cu o violență și nonșalanță care i-au uimit până și pe anchetatori.
Luni după-amiază, (21 noiembrie), la NICIO LUNĂ distanță, un alt incident cutremură chiar inima orașului: o femeie își atacă fostul soț cu cuțitul (ceea ce dă semne clare de faptă premeditată), fix în Piața Mare (zona Perla). Totul cu o rapiditate și cruzime greu de înțeles. Așa, de parcă n-ar mai avea unii dintre noi vorbe la ei, de parcă și-ar da demisia din statutul de oameni, de parcă… Grozăviile de genul ăsta i-ar face eroi… și se face pielea țurțuri când auzi așa ceva, darămite să mai te întâmpli prin preajmă, Doamne feri, să vezi cu ochii tăi cum iese cuțitul și-și face treaba…
CE SE ÎNTÂMPLĂ???
Mai vorbim de post, de rugăciuni, de dialog, de omenie… DA. Vorbim. Dar știm oare să le împărtășim și altora ce vorbim noi între noi…?! nu cumva noi toți avem vreo vină, vreo… răspundere?!
Oare ce stă la baza acestor fapte?! Dincolo de neînțelegere, de certurile din familie, de… nerăbdare, oboseală sau pur și simplu dincolo de neputința de a ne exprima în așa fel încât să spunem ce avem pe suflet…
CE SE ÎNTÂMPLĂ???
