Folclorul este prima manifestare de creaţie artistică a unui popor şi el stă la baza creaţiei artistice culte, aşa cum Sfânta Tradiţie a Bisericii, alături de Sfânta Scriptură, ne-a transmis „izvorul sigur al credinţei şi al cunoştinţelor noastre despre cum să trăim pe pământ şi cum… vom dobândi şi viaţa de veci…“ (IPS Antonie, Sibiu, 1985).
Duminică seară din nou (pentru… a câta oară?!) Piața Mare a fost plină, cu mii și mii de sibieni și turiși, cu toții mari iubitori de folclor, cu toții dornici să-și lase inima să zburde ore în șir prin comorile faine ale neamului acestuia, dar și ale bavarezilor, ciprioților și a altor neamuri ce țin la moștenirea lor. Și, uite-așa, s-a plămădit sărbătoare. Vie, frumoasă și caldă, ca un cozonac altfel, frământat din cântec și glas, din ritm, tradiție și pas și plin de miezul sfânt al bucuriei de a dărui…
Și ca să ne credeți pe cuvânt, vă dăruim, la rândul nostru, câteva imagini grăitoare surprinse din rândul I de bunul nostru român Pavel Diaconu, Moșu’ cu Muzeu din Rășinari…
***După marele George Breazul (teolog), „nu e datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să facem părtaşi pe cei mai tineri… de bunurile sufleteşti moştenite din vechime…, iar zestre mai de preţ nu e alta ca averea de cuget şi simţire închisă şi păstrată cu sfântă grijă… în adâncurile sufletului românesc şi creştinesc al moşilor şi strămoşilor noştri“. Această avere ne va individualiza pregnant în lumea tot mai globalizată de azi şi de mâine, constituindu-se într-o pată de culoare autentică şi inconfundabilă în concertul naţiunilor Europei. Odinioară, năvălitorii ne-au cotropit şi ne-au prădat, dar nu ne-au cucerit, ne-au luat recolte, cirezi de vite, aur, lucruri materiale, în general, dar credinţa, cântecul, graiul, portul şi jocul le-am luat cu noi în crâng şi în munţi şi, apoi, le-am transmis mai strălucitoare urmaşilor noştri şi iată că, recent, UNESCO a declarat doina şi căluşul drept patrimoniu imaterial al umanităţii, recunoscând astfel inestimabilele valori care fac parte intrinsecă din fiinţa poporului român. (sursa: ziarullumina.ro)
Dincolo, însă de cuvinte, de descrieri, de încercările noastre de a vă povesti ce și cum a fost, rămâne JOCUL, rămâne cântecul, rămân bunii JUNI și oaspeții lor, rămân EMOȚIILE și ceea ce dăinuie dincolo de timp: Măria sa, FOLCLORUL.
Ce seară, ce… SĂRBĂTOARE!…
sursa foto: Pavel Diaconu
