Casa Böbel, sec. XIV, este considerată a fi cea mai veche casa de locuit din Sibiu, datând din sec XIV (1370). (n.r. Conform spuselor dlui Răzvan Pop, directorul Direcţiei de Cultură Sibiu, cea mai veche construcţie cu scop civil din Sibiu este Turnul Scărilor).
Situată pe strada Avram Iancu ce, în centrul istoric al Sibiului, îţi poartă paşii la vale, printre alte clădiri monument, precum sediul primei Primării a oraşului, casa Friedrich Krasser (medic şi poet german) (nr 1-3) şi alte clădiri ce vin în prezent din secolele XV-XVI, casa are zidurile realizate din piatră şi cărămidă, clădirea (se pare, iniţial, fostă casă de patrician) avea un fronton în trepte, cu firide şi ferestruici prelungi, ca nişte ambrazuri de tragere care s-au pierdut cu ocazia unei reamenajări din veacul al XV-lea.
Pivniţa, cu numeroase firide pentru depozitarea produselor, ca şi celelalte încăperi, este boltită semicilindric. Chiar dacă nu se ştie mare lucru nici despre cel care a ridicat casa, nici despre cei care au locuit cu mult timp în urmă în ea, se poate presupune că a fost o casă de meşteşugar sau de negustor.
Lista locatarilor cunoscuţi începe abia în jurul anului 1850.
Timotei Cipariu, urmărit de autorităţi în timpul revoluţiei de la 1848, se refugiază la Sibiu, unde se stabileşte într-o camera de la etajul casei Böbel.
Ulterior, casa este cumpărată de starostele breslei brutarilor sibieni, Johann Böbel (1824-1887), care construieşte în curte un cuptor. Böbel avea să devină o personalitate a Sibiului prin pasiunea sa pentru pictura şi istorie, albumul care-i poartă numele având o valoare inestimabilă, peste veacuri. A fost unul dintre ultimii maeştrii a breslei brutarilor din Sibiu. S-a născut la Sibiu în 1824, unde a şi studiat. De tânăr a intrat în ucenicie urcând în ierarhia breslei sibiene. Odată ajuns în ierarhia superioară a organizaţiei va intra în corpul Centumvirilor Sibiului. A fost ales în repetate rânduri staroste al breslei brutarilor şi astfel a fost permanent membru al Sfatului Oraşului.
După retragerea sa, îşi va intensifica munca artistică şi de cercetare. El rămâne important pentru Sibiu prin lucrarea sa, ce ne redă şi astăzi vechiul aspect al cetăţii. Un adept al menţinerii fortificaţiilor şi a urmelor medievale ale Sibiului, a fost convins de necesitatea realizării unor hărţi şi a unor planşe care odată realizate să devină un document al vechiului aspect al Sibiului.
Casa de la numărul 16 a fost cumpărată în 1941 de Octavian L. Vestemean. care-şi mută aici tipografia pe care o deţinea în strada Tribunei. Înainte de 1989, clădirea a fost restaurată cu sprijinul Guvernului fostei RFG.
Ce ştiu actualii proprietari
În curtea inferioară, se găseşte locul unde a funcţionat pe vremuri atelierul tipografului Octavian L. Veştemean. „Socrul meu a lucrat aici până în 1949 când a fost nevoit să doneze tipografia la stat pentru a-şi păstra casa. În 1978 şi-a deschis atelier de legătorie de cărţi. Lucra împreună cu soţul meu”, îşi amintea Rodica Veştemean, într-un articol publicat în urmă cu mai mulți ani. Tot în spatele curţii se zvoneşte că ar fi existat un tunel subteran care făcea legătura cu Biserica Ursulinelor. „Am auzit povestea asta. Dar intrarea tunelului e acoperită demult de o placă de beton pe care erau aşezate pe vremuri maşinile tipografice. Nu a încercat nimeni să îl găsească”, mărturisea proprietara, la acel moment.
Totul este făcut din bârne de lemn sudate, fără cuie. Podul casei a fost studiat de-a lungul vremii, de o mulţime de arhitecţi şi istorici, care l-au apreciat ca fiind cea mai interesantă parte a clădirii.
Interesant și demn de apreciat în egală măsură este că, de-a lungu timpului, toți cei care au locuit în această casă, ea însăși o ISTORIE au întreținut clădirea, conștienți de valoarea sa. așa se face că azi, clădirea arată destul de bbine, în ciuda secolelor care au trecut, consacrând-o, iată ca un exemplu, o lecție, pentru noi toți.
Așadar, de treceți prin centrul Sibiul, oriunde v-ați duce, de oriunde ați veni, luați-vă un răgaz să contemplați CASA Böbel. Contemplați-o și luați-o cu voi, în suflet…
