CEL MAI DAC dintre MAGHIARI, MEȘTERUL ȘTEFAN CSUKAT! Ne face onoarea să fie la loc de cinste printre cititorii și prietenii SibiuNews

 

„Sunt urmașul lui Burebista și-al lui Decebal,
Sunt fratele lu’ Cuza, Horea, Cloșca și Crișan
Sunt valah viteaz, sunt văr cu Vladimirescu
Sunt ȘTEFAN, sunt Mihai, sunt român, sunt Eminescu.
Sunt moț, sunt valah, sunt răzeș, SUNT DAC, SUNT ROMAN ȘI AȘA VOI MURI. 
POPORUL ROMÂN S-A NĂSCUT PRIN CREDINȚĂ, CULTURĂ ȘI TRADIȚIE ! 
DOAMNE IISUSE HRISTOASE, BINECUVÂNTEAZĂ POPORUL ROMÂN!” (Ștefan Csukat)

 

De… vreme bună, Maestrul ȘTEFAN CSUKAT ne face ONOAREA să ne fie cititor și prieten. Un om îndătinat într-ale frumosului, care chiar de nu-i… sibian, este mai multe decât un vajnic ROMÂN și apărător al tradițiilor și meșteșugurilor, este o adevărtă lecție de viață, de spirit… Tocmai de aceea, am ales să vă spunem, mai bine-zis să aflați povestea sa și s-o puneți la tâmpla inimii, ca pe o carte de preț.

 

 

M-ați întrebat dintâi cine și unde mi-a fost dascăl, cine m-a îndrumat pe calea asta a artei… Știți cum, oamenii… aleși au cev ahar divin. Au ceva de acolo, de Sus… poate nici nu-și dau seama la început, dar se nasc cu lumina aceea… Ei bine, așa să fi fost prin clasa a 7-a- Trebuie să spun că m-am născut la Baia Mare, apoi am locuit și pe la Satu Mare, am trăit în Bucovina și… locuiesc de ani buni în Huși- așadar, pe la 13-14 ani… am simțit o atracție anume pentru… artă, artizanat. În Suceava era un magazin mare care avea cam jumătate din suprafață raioane cu artzanat, cu obiecte tradiționale. Parcă ear un magnet. După școlaă, mă duceam acolo și petreceam acolo- stăteam și câte două ore: pipăiam obietele, le cercetam cu mâinile, cu privirea, mă uitam atent la toate detaliile. Acolo eram în lumea mea. Erau lucruri așa frumaose, din lemn, țesături, ornamente, lucruri făcute de mâini de țărani inspirați. Era ca o vrajă… Ușor, ușor… m-am gândit să fac și eu câteceva… am început să fac din scobitori, lemnișoare căruțe, care cu boi, căsuțe în miniatură, fântâni,… tot felul… era foarte mult de lucru, cu migală, cu… atenție. Dar simțeam că ăsta e drumul meu, că asta trebuie să fac… am lucrat și din împletituri de paie… Apoi am început să cioplesc. Am unelte vechi, sau improvizate…. din cuțite vechi de bucătărie, din tot ce cred eu că-mi poate fi de ajutor. Nu mă laud, dar dacă ai insirație, orice unealtă, chair și de jumătate de secol, îți poate fi de ajutor. Pot să fac oricând un blidar, o masă, scaune, cuiere, linguri, mobilă, icoane, orice… Nu mă dau în lături! Și să știți că nici nu obosesc! Eu așa trăiesc! Și trăiesc pentru țara asta, pentru neamul meu, pentru bucuria de a lucra. Știți ce mi-au spus mulți străini care au venit aici și au văzut ce țară minunată avem- că doară nu degeaba se spune că e Grădina Maicii Domnului?! Voi știți ce valoare aveți?! Știți, eu nu fac politică!!! Politica mea e cultura! Prin 2005, am avut primul magazin privat de artizanat din România în Vama. Aveam chiar și ouă încondeiate, și lucruri făcut numai de mâna mea. Lucrate absolut în mod tradițional, nu cu unelete din astea moderne care merg singure… icoane date cu ulei de bucătărie, cu patina timpului originală nu… contrafăcute cu lacuri sau vopsele…

M-ați mai întrebat și dacă, într-adevăr, lucrez și teme istorice, chipuri de domnitori… DA. Da, pentru că eu sunt… român. Și iubesc țara asta și sunt convins că din generație în generație trebuie să transmitem iubirea de neam, de țară și cei tineri au cel mai important rol. da. Am avut un proiect mare, cu domnitori de la Burebista până în zilele noastre, cu absolut toți domnitorii. Am fost invitat la Palatul Brătianu la București, ar treui să merg și al anul, al aniversare la Alba Iulia… Știți, la așa ceav e mult de lucru. E faorte mult. Și, în general, când lucrezi de dragul artei, n-ai stare. De multe ori, le spun prietenilor care mai vin pe la mine… Mă iertați, mă cheamă lemnul! Îi aud glasul și nu pot atunci să mai stau. Mă duc la lucru. Lemnul are glasul lui și… dacă-l auzi… În general, lucrez în lemn nobil- cireș, și tei… dar pot lucra orice. Să fiu eu la lucru, cu dalta în mână și nici mâncare nu-mi mai trebuie… Dimineața, când mă trezesc, după ce îmi fac rugăciunea, mă duc ș mângăi icoana pe care o am în lucru, pe ultima pe care am făcut-o… parcă sunt pruncii mei”.

 

“Pot să mor liniștit: Maica Domnului făcută de mine a ajuns în Africa și în Japonia”

„Acum, nu mă laud, dar să vă povestesc ceva… Întro zi m-a sunta un mare om de faceri, voia două icoane cu Maica Domnului. Rapid. I-am trimis cât am putut de repede. Apoi m-a sunat și mi-a zis: Știți unde sunt?! Sunt în aeroport: plec în africa și duc acolo icoana dumneavoastră. Apoi în Japonia… Așa că… aveam eu lucrări prin lumea întreagă dar acum, că au ajuns icoanele mele și în Africa și în japonia zic că pot să mor liniștit… dar tot aș mai vrea să mai rămân să mai lucrez… că tot nu mă satur”.

 

„Mi se umple inima de copiii minunați care au har și au șansa să devină artiști dar și buni români”

„…Mai că văd cum și din generația asta de tineri sunt mulți cu har care vor să învețe. Acum acum un elev care sigur va intra la rte. E inspirat, e munitor și simt eu că are acea lumină de Sus… Am din foști elevi… din vreo 35, mulți care au intrat la „Petru Mușat”, la Liceul de Artă. Și vă sun eu că vin și din urmă copii mai mici care vor, care au sete de cunoaștere, de frumos și asta e foarte, foarte bine!!! Și copiii ăștia trebuie încurajați, trebuie învățați nu doar meșteșug, dar și istorie și duși prin țară să știe ce comori avem, că țara atsa e minunată și merită iubită! Știți că anul trecut în Bucovina au fost peste 2 milioane de turiști străini?! Asta spune multe!!!”

 

Omul care a trimis memorii peste memorii la toate guvernele pentru o lege a creatorului popular

„… Și-am rămas cu… memoriile, cu speranța. Atât. Știți câte scisori, câte inițiative am trimis la toți, împreună cu bunul, mare prieten și artist Florin Cilbaba de la Rădăuți, moștenitorul unei… dinastii într-ale ceramicii, de veacuri? Am trimis și-am rămas cu trimisul. Între timp, meșterul Colibaba… a placat de tot. Știți unde e? În Germania. Eu am rămas”.

 

LECȚIA DE PATROTISM. CEL MAI DAC DINTRE MAGHIARI…

Încă mai sper. Și rămân aici pentru că aici e pământul meu. Eu sunt jumătate maghiar- după tată, jumătate român. Dar România e țara mea E DACIA. Aici baut lapte, aici am plâns, aici muncesc, aici respir. Mă duc în piață și iau un pumn de mălai și-mi fac o mămăligă și smulg o ceapă din grădină, dar de-aici nu plec. Țara asta, istoria noastră mă inspiră, mă hrănește și eu aici stau, aici mor. O iubesc pe țara asta până-n pânzele oaselor și sper să o văd într-o zi așa cum merită. Și cu atâta iubire parcă și mai mult aș lucra. Așa simt eu, ăsta mi-e drumul. Și dacă țara mea are nevoie de mine, mă duc pentru ea și fca tot ce pot, cu ea în cuget și-n simțiri, că eu sunt român, sunt dac și roman, sunt aici urmaș de-al lui Burebista și de-al lui Ștefan cel Mare!”

 

…Ș-apoi, Doamne, câte ar mai spune bunul nostru Ștefan Csukat! Un meșter creator de tezaur, un patriot, un bun credincios, un om care lucrează cu dalta din care s-aude glasul iubirii de neam… Aflați, dară, povestea și sentimentele și priviți-i creațiile. Iar de-ajungeți la Huși, nu-l ocoliți. Vă umpleți de frumos și de lecții de care avem cu toții nevoie!!!