Vaci pe uliță. Ceva special, minunat?! Și, totuși… Ca un rit de altadată, uitat uneori și, totuși, viu aici, în miez de Ardeal. Un ceas neostoit: amurgul vestit de pasul molcom al vitelor ce se întorc de la pășune. Virtuoase și pline, semn de… belșug. Ritm fără de care satul, aici, la Mălâncrav pare că s-ar destrăma. O imagine care vorbește de la sine despre leagănul veșniciei, despre cutume.
Iată: obârșia trudei. (o imagine de poveste, în vreme ce prin multe sate din Muntenia așa ceva a rămas o amintire seacă- și aceea aproape uitată, pentru că sătenii s-au obișnuit să cumpere carne și lapte de la hipermarket, îndepărtându-se orbește de tradiție, de creșterea animalelor, considerând că așa ceva… nu mai e la modă)
Aici, însă, localnicii au fost ajutați să restaureze Conacul Apafi, unde găzduiesc turiști veniți „ca la bunici”, să deschidă ateliere și să producă suc de mere ecologic. Altfel spus, aici satul e încă viu și bun…
Mălâncrav, un sat sibian izolat, atestat pentru prima dată la 1305, a devenit obiectiv turistic după ce Prințul Charles a pus prima dată piciorul aici, iar fundația patronată de Alteța Sa Regală- Mihai Eminescu Trust- a derulat în localitate 180 de proiecte.
Sursa foto: Visit Mălâncrav
