Comoară pusă în lumină pe pagina de socializare a Muzeului Țăranului Român: O fotografie DE COLECȚIE cu o familie din Tilișca…
„Costumul din Mărginimea Sibiului, sobru și elegant, impresionează atât prin delicatețea broderiilor de pe cămașă și pieptar, cât și prin echilibrul cromatic dat de contrastul dintre albul și negrul materialelor folosite. Ca tipologie este alcătuit din ie, poale, două catrințe, brâu și acoperitoare de cap.
Cămașa are „ciupagul” și mânecile ample și se încadrează tipului încrețit în jurul gâtului, „cu umeraș și șire” pe mâneci. Este confecționată din pânză cumpărată de la oraș, uneori fiind folosiți doi stani sau doi stani și jumătate lățime, pentru ca mâneca să fie foarte bogată. Marginea mânecii este brodată pe dos pentru că se poartă întoarsă, „cu roată”. Stanii de pânză sunt uniți prin cheiță făcută cu acul, din bumbac mercerizat sau din mătase; o vărguță de broderie, „umeraș” sau „altiță”, este amplasată la umăr, alte două șiruri de broderie fiind dispuse pe lungimea mânecii.
Broderie este de mare finețe, făcută „la un fir” iar efectul estetic este sporit de contrastul alb al fondului cu negrul firului de lână sau de mătase cu care sunt realizate ornamentele.
Peste cămașă femeile poartă poale able, largi (încrețite sau plisate), peste care este pusă cătrința, la spate și șorțul negru, în față – la costumele bătrânești. La costumele noi se poartă două cătrințe din postav negru, brodate pe margini cu fir metalic sau dantelă. În talie se încing cu brâul de lână, vărgat din alesătură sau cu brâul adus de ciobanii transhumanți din zona Dobrogei, cunoscut ca „brâul turcesc.”
În anotimpul rece îmbrăcau pieptare înfundate, despicate, brodate cu arnici și mătase, și cojoace.
Bărbații purtau cămașă cu clini în față și în spate, „barburi”, care dădeau lărgime poalei și le permiteau să îndeplinească diferite munci grele specifice stânii. Pantalonii, „cioareci”, erau făcuți din dimie albă, croiți „pe picior” și cu „pavă” la tur pentru a da lejeritate în mișcări. Se purtau peste ghete sau în cizmele înalte, din piele neagră. Cusăturile erau făcute de mână, modelul numindu-se „mielușei”. Peste cămașă bărbații se încingeau cu un chimir lat, din piele, care avea rolul de a-I proteja la efort. De obicei chimirul era ornamentat cu suvițe din piele și bumbi de metal”.
Georgeta Roșu – Costumul tradițional în România (Alcor Edimpex, 2010)
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Oroveanu | Familie din Tilișca, județul Sibiu, fotograf Emil Fischer, 1908 (O-370)
