Copilo, pune-ți mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ti zvâcneste mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire…
Apoi, când o scris Lucian Blaga aceste, o fi visat acesti prunci frumoși ca versul… de la VALCHID. Priviți-i! Luați-i cu voi, adânc, în suflet și țineți-i vii în dor și lumină… că de-i vezi, parcă-ți cresc icoane la tâmple și-ai lua-o așa, molcom către locul ăsta binecuvântat din inima țării… Și-ai vedea că aici oamenii-s verticali… și cuminți, îndăținați în ale lor, în veac!
*Imaginile au fost surprinse la sfârșit de iulie, la un Brunch transilvan pe cinste, organizat la biserica fortificată din satul sibian.
Foto: Asociatia My Transylvania
