„Ştiţi că am văzut cu ochii mei copii cărora le-am dat o pungă de pop-corn şi nu le venea să creadă că au parte de aşa ceva sau i-am văzut miraţi că le oferă cineva o îngheţată. De parcă ar fi aterizat în Disneyland…”
Copiii ca ăştia sunt săraci, sunt sălbăticiţi, bieţii de ei, de atâta sărăcie. Ăştia sunt copii crescuţi, probabil, doar din alocaţiile lor, cu o mămăligă şi-o zeamă de cartofi. Copii ca ei au noroc dacă merg la şcoală până prin clasa a IV, şi asta cu chiu cu vai”, îmi povestea cineva deunăzi. Într-adevăr, că eşti în Sibiu, în Ploieşti, în Braşov, Bacău sau chiar Bucureşti, copiii sărmani există. Ba mai mult, există ca şi când n-ar fi, pentru că prea puţini îi bagă în seamă. Şi, luând la rând cifrele, că tot ne-apropiem de începutul unui nou an şcolar, descoperim realitatea…
Retrospectivă, la nivelul judeţului Sibiu
Rata părăsirii premature a sistemului de educaţie a ajuns, la Sibiu, la aproape 20 la sută, în condiţiile în care media europeană este de aproape 15 la sută, iar ţinta Uniunii Europene pentru 2010 este de 10 la sută, scriu reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Sibiu (IŞS), într-un raport de evaluare a situaţiei învăţământului sibian.
Potrivit datelor oferite de reprezentanţii IŞS, în anul şcolar 2008-2009, 701 elevi au renunţat la acel moment, să mai meargă la şcoală aşa cum arată o analiză publicată pe www.sibiu360.ro . Acelaşi raport arată că cele mai mari probleme există în rândul elevilor care urmează o şcoală de arte şi meserii.
Cumulând cazurile de abandon şcolar din ultimii patru ani, durata unui ciclu de şcolaritate, rata brută a cuprinderii în învăţământul obligatoriu se diminuează cu 4,2 procente, iar cea a şcolarizării post-obligatorii cu aproape 20 la sută. Procentul cel mai ridicat al ieşirii timpurii din sistem sau al abandonului şcolar este înregistrat la Şcolile de Arte şi Meserii, cu un procent de 5,60 la sută „fiind determinat de factori precum erorile în opţiunile pentru anumite filiere de formare, rata repetenţiei sau situaţia economică precară a unor familii”, se arată în raport.
De altfel, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al judeţului Sibiu, confirmau atunci că, la o săptămână după începerea noului an şcolar, arată că, în anul şcolar 2008-2009, 701 elevi, din toate ciclurile şcolare, au abandonat şcoala din varii motive. Dintre aceştia, 449 proveneau din mediul urban, iar restul de 252 provin de la unităţile şcolare din mediul rural.
Cu toate acestea, potrivit aceluiaşi raport, numărul abandonurilor şcolare a scăzut cu 20 la sută, în anul şcolar 2008-2009, faţă de anul şcolar precedent, când au fost înregistrate peste 1000 de cazuri de abandon.
În anul şcolar 2011-2012, până în februarie, 224 de elevi de diferite vârste părăsiseră deja şcoala în judeţul Sibiu.
Mergând, însă, pe urmele trecutului, n-ar fi rău să luăm în seamă câteva date istorice:
# Saşii au înfiinţat şi suţinut cea mai densă reţea şcolară din SE Europei, raportată la nr populaţiei. În 1500, 85% din localităţile săseşti aveau şcoli!!! În 1763 existau 5 gimnazii, 16 şcoli elementare siperioare şi 236 şcoli elementare la o populaţie de doar 125.000 locuitori saşi. În 1884, 98% din băieţi şi 99% din fete frecventau şcolile. Comparativ, în Vechiul Regat al României, puţin după Primul Război Mondial, alfabetizarea era de maxim 20% din populaţie.
