CUVINTELE SUNT DE PRISOS! Straiul romanesc, cel mai frumos colind pentru noi toti!

Cinstiti dara, neamul harazit sa nasca. Din propriile maini, COMORI. Aplecati-va si sarutati-le ca pe icoane, ca pe sanii mamei ce v-a alaptat… priviti in sus si-i veti da binete Domnului… caci de-atata frumusete suntem atata de bogati, ca de-aici din frumusetea asta ne tragem seva si ne regasim, luminandu-ne de tot harul ce ni s-a ursit in zorii zorilor. 

Ia bucurati-va acum de secvente surprinse intr-o iarna la parada traditionala a cetelor de JUNI din Marginime

si de pe plaiurile din imprejurimi: sarbatoarea da in vileag de fiece data vigoarea de nestins a acelui mustos si binecuvantat „templu la purtator”- costumul popularl. Cine e a fost acolo, poate spune ca l-a vazut pe Dumnezeu! Poate spune ca a stat fata in fata cu neamul romanesc, cu toata zestrea lui trudnicie, ce naste FRUMOSUL…

Priviti cateva instantanee. Contemplati si va veti fi impartasit de toate binecuvantarile ce sunt date unui neam, de milenii. Ce alt colind, ce alta uratura, ce alt ales gand de la ai nostri catre noi, decat asa mandre lucraturi de-ti fura inima…

Si daca intr-adevar, te uiti cu luare aminte la cum is imbracati, ce fac si cum joaca Junii Marginimii, intelegi de ce spun batranii „colindatorii il aduc pe Dumnezeu pe pamant”.

„Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradiţional, în care românul ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris acelaşi lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.

Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: ‘Iată vin colindători/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un veșmânt / Lung din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amandoua părțile scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/ Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea.” (Ioan Sorin Apan)

 

 

Sursa foto: Transylvania Guide Sibiu