De parc-au pogorât din versul lui Coșbuc… a fost bal la Rășinari!

A fost atâta cânt și joc… și mulțumeau țăranii cu inima în foc că i-a ajuns și-acest noroc să vadă călușerii la un loc… cum petreceau bătrânii-n alte vremi…În pasul vesel și săltat, s-au adunat și au jucat la ceas de praznic binecuvântat… cu toții!

Mic și mare, cu ii și port în sfânta lor splendoare , cum au moștenit. Și Sfântul Paște- au primenit cu jocul și cu cântul lor, desprins parcă  din graiul păsărilor, din glas de buni și de străbuni, c-așa e datu-n satul lor. La… Rășinari.

S-au întrecut în joc și vorbă bună, au petrecut și au cinstit, să lase- așa și pentru mâine, tradiția și duhul obiceiurilor celor vechi. De parcă a- nviat pentru câteva ceasuri înseși Nunta Zamfirei cu-alai de fete și flăcăi, în miez de Mărginime. Tot satul la un loc! Într-o adevărată sărbătoare a luminii din inimi și din muzici vechi, din pașii ticluiți cu râvna atâtor generații care azi îți veghează de sus urmașii.

A fost un bal. O impresionantă lecție de frumos și datini care iată, se încăpățânează să treacă dincolo de hotarul timpului. Prin oamenii frumoși ai bătrânului Rășinari. (Demn de precizat, Răşinariul, leagănul care a dat culturii române pe Goga și Cioran, dar și pe mulți alți oameni de seamă) este primul sat transilvănean menţionat în documnte încă din 1204, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, ca făcând transhumanţa în Ţara Românească).

 

sursa foto: Primaria Răsinari