Motto : ”Viziunea fără înfăptuire este halucinaţie” (Thomas Edison)
În genere, în ultimii ani, sectorul asistenţei sociale, al serviciilor sociale este privit drept “oaia neagră” a societăţii. E fac comentarii, se exprimă opinii, legile rămân “bătute în cuie”, se scriu articole, se fac reclamaţii şi doar ici-colo, se scimbă câteceva sau nici măcar atât. Ori, dimpotrivă, acolo unde într-adevăr se fac lucruri bune, nu vede nimeni…
Iată, însă, câteva opinii şi aspecte dintr-un unghi autorizat : Francisc Torok, inspector sef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu.
Suntem o societate bolnavă. Dacă e să luăm « la bani mărunţi » problemele legate de sfera socială, de prestaţiile sociale, în viziunea interlocutorului nostru « e dezastru » ! şi argumentele în acest sens curg…
Iată câteva dovezi…
La nivelul anului 2009-2010, la iniţiativa ITM Sibiu, s-a efectuat o analiză amănunţită menită să evidenţieze problemele la mai multe niveluri.
Ca urmare, s-a constat, între altee că în privinţa prestaţiilor sociale, 68% din unităţile administrativ teritoriale au fost depistate cu deficienţe grave, 23% cu deicienţe minore, numai 9% fiind « în bună regulă ».
La momentul respectiv, deficienţele cele mai frecvente vizau anchetele sociale întârziate sau neefectuate, neemiterea dispoziţiilor primare de stabilire, modificare, suspendrae sau încetare a drepturilor, neîntocmirea fişei de calcul sau calcule incorecte privind indemnizaţiile, întocmirea dosarelor incomplete sau chiar deloc, neevidenţierea orelor de muncă efectuate de persoanele apte de muncă etc.
Totodată, s-au depistat 17 primării cu deficienţe grave în acordarea indemnizaţiei persoanelor cu handicap.
De asemenea, analiza a scos la iveală faptul că 66% intre primăriile din judeţ înregistrau deficienţe grave din perspectiva acordării serviciilor sociale. Printre aspectele scoase la lumină se numărau problepentru încadrarea în muncă a asistenţilor personali, probleme majore pornind de la neîntocmirea anchetelor sociale sau anchetele incomplete, superficiale, neefecturaea controalelor periodice în privinţa asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi, lipsa actelor pentru încadrarea asistenţilor personali, lipsa de coordonare între angajaţii primăriilor şi activiatatea asistenţilor personali etc.
Vorbind de aceste procente mari, de persistenţa problemelor pe acest palier, interlocutorul nostru a fost categoric : « o cativitate care se poate caracteriza într-un registru de la penibil la penal ».
… Pentru că nu există personal suficient, pentru că uneori, oamenii devin roboţi cu sarcini mai multe decât pot duce, pentru că nu au specializarea necesară, pentru că sunt prost plătiţi, pentru că se disipează apetitul pentru muncă şi rezultate…
Şi, totuşi, încă nu e totul pierdut. Dar, pentru asta, trebuie urmaţi câţiva paşi…
- este imperios necesară aplicarea unor măsuri instituţional-administrative privind modul de administrare a resurselor interne, acordarea managementului eficient, gospodărirea resurselor interne, abordarea mai serioasă a asistenţei medicale;
- mobilizarea resurselor judeţene ;
- etapa corecţiilor legislative ;
- etapa corecţiilor în ce priveşte concepţiile politico-administrative ;
« Ca să nu mai vorbim despre lipsa de concepţie, de coerenţă în domeniul muncii, de creşterea numărului celor marginalizaţi ». la care se adaugă probleme privind sănătatea şi securitatea în muncă, golurile legislative, problemele pe palierul medicinei muncii, lipsa de voinţă, de iniţiativă, mentalităţile denaturate încă din familie care ori are o concepţie greşită despre ce poate face sau nu şcoala în domeniul educaţiei, ori crede că banii cumpără totul etc.
Concluzionând, Francisc Torok consideră că şi acum, ca şi la momentul « radiografiei » citate, a subliniat că « din păctae, noi visăm la lucruri marinşi le neglijăm pe cele mici, poate chiar nu mai suntem capabili de lucruri mărunte, dar care stau la temelie . Suntem, în ansamblu, o societate bolnavă ».