Să fie, oare istoria nisipul care rămâne în clepsidra timpului?… sau mai degrabă „tribunalul lumii”, cum opina Schiller!? La drept vorbind, „istoria este cea dintâi carte a unei naţii”, cum spunea Nicolae Bălcescu. Iată că în urmă cu 228 de ani, o altă zi de sfârşit de februarie avea să marcheze istoria comunei Sadu.
Mai exact, la 26 februarie 1787, împăratul Iosif al II-lea, în urma vizitei în localitate din anul 1783, efectuate la invitația doctorului Ioan Piuariu-Molnar, a emis Decretul nr. 179 prin care se tindea scoaterea Sadului de sub servitutea Cisnădiei și delimitarea exactă a graniţelor dintre hotarul satului şi Cisnădie.
După moartea împăratului, sădenii pierd din nou o parte a hotarului în favoarea saşilor din Cisnădie, dar, prin hotărârea definitivă luată în anul 1799, printr-un nou decret al Înaltei Curţi Aulice de la Viena (în urma mai multor cereri ale localnicilor sădeni) se consfinţea scoaterea Sadului de sub servitutea Cisnădiei .
