NU E O POVESTE cu… “A FOST ODATA”. S-A INTAMPLAT AIEVEA!
Bat-o norocu’ de gură
Că bună-i la strigătură!
Îi mai bună la strigat
Ca mânile la lucrat!
Iaca așa-i prin șezători cu strigăturile, cu colindele, cu înșiratul firului pe fus sau pe ac. Oameni faini, suflete calde, cuvinte frumoase și cu tâlc. Timpul țese destine, dar și pune oameni împreună frumos și simplu, așa cum se știe din vremi în satele noastre, unele chiar devenite oraș, în profunzimea lor păstrează încă satul.
Noi n-am venit să cerem,
Noi am venit să dam.
În șezătoare merem,
Cu drag au colindat si cu dor, cu inimile inmuiate in lumina sfanta a pastrarii traditiilor… Că doar e vreme de colind și după ce tot primești se cuvine să și dai: colindul este un dar, dăruit din suflet și primit cum se cuvine colindul devine binecuvântare.
Asa a fost in seara asta intr-un miez de lume, in biblioteca Avrigului, unde rostul are inca gust fain de trudnicie, unde datul strabun salasluieste cuminte printre oameni frumosi, acolo unde, iata, prind radacini initiativele unui ROMAN FRUMOS: doamna Maria Grancea.
sursa foto: Maria Grancea
