Din Vinerea Mare până la Înălţare, în biserica din satul Galeş se pastreaza nealterat un obicei pitoresc si la fel de vechi ca biserica in care isi poarta localnicii rugaciunile. Traditia este unica in tara si are drept scop construirea „Casei Domnlui“ care, prin simbolistica ei, vorbeste despre SATUL care “se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic” (Blaga) . Asa cum ne incredinteaza muzeograful Carmina Maior (CNM ASTRA), avem de a face cu un obicei “adus de ţăranii din localitate tocmai de la Ierusalim. Odata, demult, plecati acolo in pelerinaj, atat de impresionati au fost de ceea ce au vazut acolo si atat de patrunsi de prezenta lui Iisus, ca au hotarat ca de fiece Pasti sa ii faca Mantuitorului adapost, dupa puterile si cu truda lor. «Casa Domnului» se montează pe o structură de lemn în Vinerea Mare a Paştilor şi rămâne aşa până la sărbătoarea Înălţării Domnului (la Ispas). Constructia are trei pereţi de brad groşi cam de 30 de centimetri în mijlocul cărora se află masa pe care prima dată este epitaful care in noaptea Învierii este inlocuit cu icoana Învierii până la Înălţare, inconjurata cu lumânări aprinse. Oamenii intră acolo şi se închină. Si pentru ca oamenii de aici sunt romani sadea, si atunci cand se roaga, o fac si pentru ai lor, taranii asaza un tricolor în faţă.
Traditia e pastrata cu sfintenie si e data mai departe din generatie in generatie, ca acum si cei mai mici abia asteapta sa creasca sa puna si ei umarul la construirea Casei Domnului, sa simta ca vin Pastile.
… O confirmare ca “satul romanilor e aşezat înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor”, cum spunea Lucian Blaga.
Sursa foto: ziarullumina.ro
