Putem să ne întoarcem în timp? Iată o pagina (foto1) din scrisoarea trimisa in martie 1779 de primarul Mediasului – Michael Conrad von Heydendorff – catre baronul Samuel von Bruckenthal, impreuna cu Donariul care avea sa ramana in tezaurul Muzeului din Sibiu timp de 207 de ani.
Realizat din bronz, Donariul (foto 2) conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos.
Alte detalii
A fost descoperit în 1775 în pădurea Chimdru, la circa 5 km lângă Biertan, și a fost parte a colecțiilor baronului Samuel von Brukenthal. A fost descoperit a doua oară, într-un depozit al Muzeului Brukenthal din Sibiu de istoricul sas Kurt Horedt (care a tratat subiectul și în cărți publicate după emigrarea sa în Germania). În prezent, obiectul votiv face parte din colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu.
Acest donariu este uneori prezentat ca reprezentând una dintre dovezile existenței unei populații creștine vorbitoare de limba latină în Dacia de după retragerea hotărâtă în anul 271 de împăratul Lucius Domitius Aurelianus (270–275) și implicit a originii autohtone a românilor în Transilvania. Adepții teoriilor migraționiste preferă să considere obiectul ca fiind pradă de război. Printre cei care și-au exprimat, inițial, scepticismul a fost și Constantin Daicoviciu. Unii cercetători presupun că obiectul ar fi provenit din zona orașului Aquileia, din nord-estul Italiei.
Forma numelui Zenovius, reprezintă un exemplu de vetacism, înlocuirea lui b cu v, (Zenobius > Zenovius), fenomen fonetic existent și, de exemplu, în greaca clasică Barbara > greaca modernă Varvara, fenomen invers betacismului, în care v se înlocuiește cu b, fenomen pe care îl întâlnim, de exemplu, în lat. veterānus > rom. bătrân.
(sursa foto: capodopere2019, wikipedia.org)
