Orasul este atestat documentar la 1332 , dar cu radacini in perioada preistorica. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea Dumbrăveniul este menţionat drept centru economic pe acelaşi plan cu Sibiu şi Cluj, figurând printre cele 10 oraşe regeşti din Transilvania.Pe la 1871, aici se construieşte linia ferată şi gara, iar după 1875 clădirea Tribunalului (actuala şcoala profesională) şi a liceului teoretic (actualul Liceu Agricol „Timotei Cipariu”) .
Dumbraveniul este, de cand se stie, un oras cuminte. Un orasel, de fapt, cu o istorie milenara, cu oameni cumsecade si cu scaun la cap, care stiu a-si ordona viata, ca sa nu strice pe a aaltora, dar nici sa-si piarda samanta sau radacinile.
Cu toate ca nu putine sunt in Ardeal dar si in intreaga tara orasele sau satele devastate de fluxul plecarilor pe meleag strain in cautarea unui venit mai “de Doamne ajuta”, sau care sa implineasca vise care nu de putine ori se dovedesc usor de spuberat “sub papuc strain”, la Dumbraveni oamenii se poarta cumpatat si tin cu dinadinsul de munca, de eforturile de a-si croi drum acolo unde i-a lasat Dumnezeu. Asa cum am aflat de la Elena Deac, viceprimarul localitatii, aici majoritatea localnicilor si-au gasit de lucru in oras, la Medias, la Sighisoara si numai mai rar femeile intre doua varste care chiar nu-si mai gasesc vreo munca, mai pleaca uneori, dar numai asa, pentru cate o luna, doua, nu cu anii… “In general, oamenii nostril nu se adu batuti asa, cu una cu doua si d-asta nici nu cred ca putem vorbi de o anumita rata a somajului care sad ea de gandit. Oamenii nostri sunt gospodari si nu se dau in laturi cand e sa isi castige existenta”, mai apreciaza edilul.
In prezent populatia orasului trece cu putin de 8000 de locuitori.
Sursa foto: www.youtube.com, turism.bzi.ro
