Tot mai acut se discută în ultima vreme drespre modificările preconizate a se aplica în noua lege a Educației. Printre ele, alături de micșorarea numărului de ore de Limba și Literatura Română, se întrezărește… scoaterea orei de muzică din programa clasei a VIII-a. Cel puțin…
Altfel spus, așa cum recunosc pedagogii cu experiență, „e aproape un ATENTAT. Cu ce incomodează o oră de muzică? În Japonia dar și în alte țări, copiii fac obligatoriu un instrument muzical și arte plastice încă de la șase ani, chiar dacă nu e să urmeze o carieră în domeniu. E o prostie să tai ora de muzică de dragul a ceva care numai reformă nu e. Muzica, predată cum se cade la clasa a opta, adică exact la vârsta adolescenței îmlplinite, când tânărul înțelege și începe să își consolideze educația, conferă un plus de valoare, modelează sufletul, ordonează și creează sentimente, duce copilul/adolescentul în sala de concerte, îl îndepărtează „cu frumosul” de robotizarea în fața tabletei, a mobilului și a jocurilor de pe internet. Elevul, ca orice om, la orice vârstă are nevoie de muzică. Numai dacă vrem musai să avem roboti, nu oameni, abrutizați, insensibili, goi pe dinăuntru, atunci să susținem școala fără muzică! Și spun asta nu din perspectiva profesorului de muzică; nu lupt pentru o catedră, sunt pensionară. Spun asta din postura unui pedagog, a unei bunici, a unui om care vrea copii și tineri normali, educați, care să se bucure de spectacol, care să mearg la concerte, la spectacole, care să meargă la petreceri unde se ascultă muzică, unde se dansează… Dacă scot ora de muzică din școală, zic eu, e ca și cum, săptămânal, ai da copilului lingurița cu otravă: încet și sigur.” (Monica Sandu, profesor)
Vorbe. Mai mult decât vorbe, un comentariu pe care “ăia din capu’ trebii”– cum spune Nicu Alifantis, ar trebui să le audă. Și să ia seama!…
sursa foto: quotesgram.com
