Sătenii din Rășinarii lui Goga și-au iubit dintotdeana animalele . S-ar putea spune că au un adevărat cult pentru patrupedele care le-au stat alături din vremuri veci, apărându-i și hrănindu-i ca cinstiți și drepți prieteni.
Și pentru că a fost și e așa stau mărturrie chiar și numele, devenite tradiționale cu care oamenii locului își botează necuvântătoarele.
No, hai să… facem cunoștință…
Boi: Bodor, Iambor, Boian, Ciungu, Cienghea, Renghea, Doaru, Cinoș, Fiscu, Paicu, Mișca, Mojar
Vaci: Lunaie (fătată în zi de Luni), Mărțureană, Mercureană, Joiană, Vinereană, Sâmbuleană, Dumană, Bălaie, Bărnae, Cheșaie (când nu e „tot într-un păr”), Codalbă (cu coada albă), Murgană, Rujană, Surae, Câmpeană, Mândeană, Domnică, Florică, Viorică.
Cai: Bălan, Breazu, Murgu, Negru, Roibu, Șargu, Suru, Pintenogu, Bator, Cesar, Cilog, Fani, Hanzi, Liza, Mariți, Piciu, Piștea, Roza.
Măgari: Ghiuri, Iacob, Mariți, Onică, Suru, Ciuș-di, Prâș-tea
Câni: Bălan, boboș (tărcat), Corbea (negru), Negrușea, Burcuș, Breleanca, Brânduș, Cioban, Comanița, Cuciubaș, Fărcaș, Floare, Frișca, Frunză, Grozea, Hoțu, Juji, Lăbuș, Linda, Lupu, Urseiu, Vidra, Vuța.
Oi: Areapă (care umblă razna), Bălă (cu fața alba și curată), Băluță, Bucălae, Bucălai corb (oaie cu lâna albă, cu fața și picioarele negre), Buzată (cu pete albe sau cu „pistrui” pe bot), Cărăbașă (pe o parte albă, pe alta, neagră), Corbută, Oacără (cu mici pete negre pe piept), Oacheșă, Ochelată, Ochenată, Ochișică (cu două cercuri de păr negru în jurul ochilor), Șută, Tărceată (cu „musculițe” pe tot corpul), Bucălău, Bucuriță (berbecilor).
Capre: Bârzălie, Bârsană, Căruntă Gheușe (cu „păraie” pe la ochi), Râie, Șută, Țârco.
… Mai mult decât nume, toate acestea țin vii povești și, mai cu seamă, sentimentul acela unic dintre om și animal, dintre sat și comorile sale…
Toate le aflăm din paginile de aur ale Monografiei Satului Rășinariu, scrisă de Victor Păcală.
Foto: Sibiu-Turism.ro