EPILOG: FITS 2016

Nicăieri altundeva nu am găsit vreodata așa ceva, acest prezent magic, frumos, complet!!!

A fost despre teatru și circ, despre dans, muzică și culoare. A fost despre ARTIȘTI. A fost despre INIMI. A fost despre SPECTACOL. Sibiul, cu toate ale sale a jucat, a dansat, a cântat, a aplaudat și ne-a chemat acolo, adânc, în inima culturii, acolo unde bate gongul și unde chiar și emoția dansează sublim pe tărâmurile artei. A fost minunat: în sălile de spectacole, pe cer, în parcuri… pe stradă. A fost SĂRBĂTOARE, de-a lungul, de-a latul, de-a înaltul orașului. 

 

A fost FITS…

Au fost acele… momente care încă ne cutremură simțurile, magia acelor momente ne curge prin vene.

 

A fost FITS…

Au fost acele zile mari, în care clipele, ochii, inimile capătă dimensiuni uriașe ca să cuprindă în ele SPECTACOLUL. ARTIȘTII. CULTURA. Au fost atâtea minuni… și au rămas în fiecare din noi/ei/voi/el/ea/tu/eu…

 

A fost FITS…

A fost o uluitoare călătorie cu teatru, carte, circ, regizori, scenografi, dansatori, prin lumi și meridiane, prin Shakespeare, Goethe, prin India, Japonia… ohooo, și prin inimile și trăirile marilor actori.

A fost și rămâne, orice-ar fi, SIBIU. Și un mare festival. Un fenomen. O bucurie. O bucurie maree, pentru voi/noi/ei/el/ea/tu și…eu.

Și acum, că s-a mai dus o ediție, FITS în inimile noastre, ale tuturor, e ceasul să mulțumim acelora care ne fac mereu DAR din teatru, cât o felie de viață/lecție/feerie. E ceasul să mulțumim maestrului Constantin Chiriac– inima neobosită a acestui magnific eveniment, organizatorilor, artiștilor și… minunatului public.

  

Și, de ce nu… e ceasul să visăm, să… așteptăm și să dăm ghiers altor emoții!

Va veni ediția de anul viitor, cea de a 24-a. Pentru că, nu-i așa, SIBIUL fără TEATRU ar fi ca PARISUL fără TURNUL EIFFEL…, ar fi ca TEATRUL fără… SIBIU!

 

*Arta este un mod de a comunica, de a răspunde unor nevoi sufleteşti ale omului, drept urmare artistul prin orice mod încearcă să-i dea o încărcătură emoţională şi o putere de comunicare deosebită pentru ca în momentul contemplării ei de către cineva să îi trezească anume trăiri, anumite ancorări sau similititudini cu viaţa reală, să-l facă pe privitor să trăiască în lumea tabloului, să îl simtă, să îl vrea în preajma sa, dobândind acea “nevoie de artă”.

 

 

 

 

 

sursa foto: Louis Guermond

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: