Emoții, amintiri, istorie. ȘCOALĂ. Cât vreo 4 secole. Și sute de cuvinte aureolate de mândrie locală, de lumină, de sărbătoare. De pitoreștile straie românești în care pare că strălucește sufletul mărginenilor.
Și toate astea pentru că ieri, Școala SALONULUI ARDEALULUI- SĂLIȘTE a împlinit 400 de… primăveri într-o atmosferă mirifică. Iar la eveniment a participat însuși ministrul Educației, Adrian Curaj, dar și numeroase personalități și… toată susuflarea acestui miez de Mărginime.
Da, pentru că… „Săliştea este un viu monument al trăiniciei, al destoiniciei culturale şi al stăruinţei neîntrerupte a poporului nostru pe plaiurile ardelene”. Ioan Lupaş
„Nimic nu întrece Săliştea” exclama cu uimire Nicolae Iorga în 1906, în timpul călătoriei prin satele din Ardeal, admiraţie consemnată de marele istoric al românilor astfel: „Şcoala din Salişte are 10 învăţători, directorul e un om de ispravă, nimeni nu lipseşte şi toată lumea ceteşte bine.”Totul a început cu şcoala gramaticului Dumitru Popa. Se întâmpla pe la 1606…
*Școala din Săliște este atestată documentar din anul 1606, dar există certitudini că a existat, de fapt, şi înainte de această dată. A funcționat, ca toate școlile „de bucoavnă”, pe lângă biserică, sub aripa căreia s-a dezvoltat și în secolele ce au urmat. A fost apoi școală confesională, școală normală capitală cu patru clase, cu drept de a elibera diplome (1865), având un rol central în promovarea culturii și păstrarea limbii române în această parte a Ardealului. Atunci când biserica nu a mai fost suficient de încăpătoare pentru toți copiii ce doreau să învețe carte, s-au închiriat case din sat pentru școală, sau chiar casa învățătorului era folosită în acest scop. Apoi a urmat construcția localurilor de școală, adevărate ctitorii, în 1821, 1863, 1870, 1888, 1903, 1926, 2008.
