În perioada 22-23 august are loc cea de-a XIII-a ediţie a memorialului „Bebe Boboc”. Evenimentul este un omagiu adus celui mai important reprezentant al rugby-ului sibian de-a lungul istoriei, Bebe Boboc.
Organizatorii recunosc ca aceasta este un bun prilej pentru echipele participante de a-şi măsura forţele şi de a avea un antrenament cu public înainte de începerea campionatelor.
Sâmbătă, 22 august, începând cu ora 10 au loc meciurile semifinale, iar duminică, 23 august, începând cu ora 10, finalele.
Competiţiile se desfăşoară pe terenul de rubgy „Bebe Boboc”, din cartierul Valea Aurie.
Cine a fost Bebe Boboc
„Există uneori oameni care au fost hărăziţi a fi creatori de legendă pentru a intra ei înşişi în legendă atunci când au plecat de lângă noi. Au plecat, însă, atât de uşor şi aproape nu am simţit când au făcut-o. Îi simţim şi îi considerăm în permanenţă alături pentru că au ştiut să ne lase atât de mult din preaplinul unor suflete alese ce au revărsat în jurul lor multă dragoste şi bucuria de a trăi spre a se oferi semenilor. Aşa a fost şi aşa va rămâne pentru o întreagă lume a sportului cu balonul oval, ca şi pentru toţi cei ce sălăşluiesc pe meleaguri sibiene, legendarul Bebe Boboc. Nu întâmplător, când pentru întâia oară nu s-a mai oprit lângă „băieţii lui”, la terenul străjuit de buturi din Valea Aurie, ci şi-a continuat drumul mai departe, mult prea departe ca să mai poată reveni, s-a putut afirma că, de fapt, atunci când spui rugbi şi când spui Sibiu, spui Bebe Boboc”. Publicate în urmă cu 20 de ani, în paginile ziarului Tribuna, rândurile de mai sus rămân la fel de actuale. Pentru că actual a rămas şi cel fără de care nu se poate vorbi în termeni elogiativi despre rugbiul sibian. Chiar dacă nu i-a fost dat lui să aducă în oraşul de pe Cibin sportul cu mingea ovală, Bebe Boboc e cel ce i-a făcut pe toţi cei ce i-a întâlnit să înţelegă cât de frumos e acest joc, dar şi cât de important e comportamentul unui om adevărat, în ochii semenilor. Mai mult chiar, cât de înălţătoare e clipa în care îţi ajuţi discipolul, făcând din el un demn urmaş. Văzând în chipul celor cu care a lucrat chipul propriului fiu, e aproape o certitudine faptul că e greu de întâlnit un jucător care să poată afirma că nu a fost ajutat de „nea” Bebe, că nu îi datorează recunoştinţă pentru a-l fi sprijinit şi susţinut, într-un moment sau altul al vieţii. Ştiind să le fie tuturor aproape, Bebe Boboc a probat din prima zi petrecută cu „băieţii săi” că ceea ce uimeşte, uimeşte o dată, dar ceea ce este demn de admirat, e din ce în ce mai mult admirat (Joubert).
Trăind cu pasiune întreaga viaţă, a făcut din pasiunea pentru rugbi un ţel, ţel pe care l-a împărtăşit tuturor. Şi, pentru că nimic nu se poate face fără credinţă, Bebe Boboc a probat în fapte că ea nu există fără dragoste şi fără lepădare de sine. Într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu, s-a sacrificat în fiecare moment al existenţei pentru cei ce i-au fost la fel de dragi ca şi cei din familia sa; rugbiştii Sibiului. I-a văzut pe fiecare încă de la primii paşi făcuţi pe terenul de joc. Fără Bebe Boboc, fără eforturile – la limita umanului – pe care le-a făcut permanent, fără sacrificiile de care a fost în stare – multe realizate cu atâta naturaleţe şi discreţie – rugbiul sibian ar fi fost, cu siguranţă, cu mult mai sărac. Un aspect ce l-a marcat profund ţine de nevoia oamenilor de-a avea parte de cavalerism, cinste, demnitate. Despre aceste lucruri le-a vorbit tuturor şi fiecăruia în parte. Un adversar pe teren trebuia respectat şi protejat, un coechipier – ajutat şi sprijinit. Trăia neîmplinirile în forul său interior şi încerca să insufle celor din jur sentimente de respect şi preţuire. Ştiind că dispreţul pentru alţii produce dispreţul de sine (Carmen Sylva), Bebe Boboc a dispreţuit doar minciuna şi defăimarea. A cerut tuturor celor pe care i-a antrenat să meargă pe căi bineplăcute lui Dumnezeu şi să aibă dragoste de carte. A fost un om al moralei, văzută ca o expresie directă a iubirii şi a inteligenţei. Pentru el, a trăda condiţia de om era sinonim cu a se situa în afara moralei. Poate din acest motiv, a iubit ca nimeni altul rugbiul, un sport cu reguli clare, cu dispute deschise, cu înlănţuiri de scene de o rară frumuseţe, în care clipele par a dăinui la fel de mult cât veacul. După o viaţă pe terenul de sport, printre oameni şi lângă ei, ce a rămas în urma lui Bebe Boboc? Un crez, tuturor împărtăşit: binele stă în echilibru între drept şi datorie, în situaţia în care dreptul şi adevărul rămân eterne. Omul care a făcut mereu bine, bine merită şi în lumea celor drepţi, acolo unde veşnicia lui Dumnezeu se măsoară cu viaţa fiecărei fiinţe umane. A transmis dragostea pentru un sport ce aduce bucurie şi plăcere în inimile a sute de milioane de oameni de pe întreag Globul.
Bebe Boboc a adus mulţumiri sufleteşti şi a schimbat destine acolo unde familia, şcoala şi societatea s-au arătat neputincioase. Văzând în copilul ce aleargă cu un balon în braţe pe terenul de sport pe adultul responsabil, sănătos şi împlinit, Bebe Boboc a iubit cu multă căldură universul copiilor şi al tinerilor. A dovedit-o prin tot ce a făcut pentru fiecare în parte şi pentru echipa de rugbi – în culorile roşu şi negru – a Sibiului. Un teren de rugbi ce-i poartă numele, un turneu ce-l comemorează, un permanent sentiment de a-l avea mereu printre noi, la fiecare meci sau antrenament, un crez ce îi însoţeşte paşii, pe cărările vieţii, fiecăruia dintre sportivii pe care i-a antrenat şi ceva din personalitatea magistrului în fiecare dintre discipoli sunt realităţi ce ne fac să reafirmăm, cu deplină convingere, că Bebe Boboc a fost un om inegalabil, într-un sport fără de egal. „Când spui rugbi, când spui Sibiu, spui Bebe Boboc!” (sursa www.rugbysibiu.com)
