Fără toaletă la cumpărături? Ce obligații au Lidl, Penny, Profi și marile magazine din Sibiu

Intri într-un supermarket din Sibiu, umpli coșul, iar la un moment dat apare o urgență: ai nevoie de o toaletă. Magazinul are aproape sigur un grup sanitar pentru angajați, dar este obligat să îți permită accesul? Răspunsul oferit de legislația românească este mai puțin favorabil clienților decât s-ar putea crede.

În România nu există, în prezent, o regulă națională generală care să oblige fiecare supermarket să pună la dispoziția cumpărătorilor o toaletă publică. Unitățile comerciale alimentare trebuie să aibă grup sanitar pentru personal, însă existența acestuia nu înseamnă automat că poate fi folosit de clienți.

Diferența se vede și în modul în care lanțurile comerciale își prezintă facilitățile. Unele hipermarketuri anunță explicit existența unei toalete accesibile, în timp ce paginile altor magazine indică parcarea, stațiile de reciclare sau serviciile digitale, fără să menționeze un grup sanitar pentru public.

Kaufland Sibiu–Ștrand menționează oficial toaleta accesibilă

Un exemplu concret este Kaufland Sibiu–Ștrand, de pe Șoseaua Alba Iulia nr. 42. Pe pagina oficială a magazinului, între facilitățile oferite apare „toaletă pentru persoane cu handicap”.

În schimb, pe pagina oficială a magazinului Lidl de pe strada Rusciorului nr. 48A sunt enumerate parcarea, locurile pentru persoanele cu dizabilități, aparatul de reciclare, Lidl Plus și serviciul Scan & Go, dar toaleta pentru clienți nu apare în lista serviciilor.

Această omisiune nu demonstrează, de una singură, că magazinul nu permite niciodată accesul la un grup sanitar, mai ales într-o situație urgentă. Arată însă că toaleta nu este prezentată public drept facilitate standard a locației respective.

În cazul magazinelor Lidl, Penny, Profi și al altor rețele de tip discount sau proximitate, situația poate varia de la o unitate la alta. Contează suprafața, proiectul clădirii, anul construirii, amplasarea într-un parc comercial și politica internă a comerciantului.

Ce spune legea: WC pentru personal, nu automat și pentru clienți

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 976/1998, care stabilește normele de igienă pentru unitățile alimentare, prevede la articolul 48 că magazinele alimentare trebuie să aibă sală de desfacere, magazii și un „grup social-sanitar”, format din vestiar și WC.

Formularea și asocierea toaletei cu vestiarul indică o anexă destinată personalului. Actul normativ nu spune că toaleta magazinului alimentar trebuie deschisă tuturor cumpărătorilor.

Și normele de securitate și sănătate în muncă îi obligă pe angajatori să asigure WC-uri și chiuvete pentru lucrători. Nici acestea nu creează însă un drept general al clientului de a intra în spațiile rezervate angajaților.

În multe magazine, toaleta personalului se află în spatele zonei de vânzare, lângă depozite, vestiare sau birouri. Permiterea accesului unui cumpărător ar presupune trecerea prin spații cu circulație restricționată, ceea ce poate ridica probleme de securitate, igienă și protecție a mărfurilor.

În caz de urgență, clientul poate solicita ajutorul personalului, iar conducerea magazinului poate face o excepție. Din punct de vedere juridic, aceasta rămâne însă o decizie internă sau un gest de bunăvoință, nu o obligație aplicabilă automat tuturor supermarketurilor.

Restaurantele și piețele au reguli diferite

Legislația face o distincție importantă între magazinele alimentare și unitățile de alimentație publică.

Pentru restaurante, baruri și alte spații în care alimentele sunt pregătite și consumate pe loc, același ordin sanitar prevede grupuri sanitare pentru personal și, separat, pentru consumatori. În cazul unităților mici, cu cel mult trei angajați, poate fi acceptat un singur grup sanitar, utilizat și de clienți.

O obligație expresă există și în cazul piețelor alimentare din localitățile cu rețele de apă și canalizare. Acestea trebuie să fie prevăzute cu WC public, cu compartimente separate pentru femei și bărbați.

Prin urmare, situațiile sunt diferite:

• supermarketul trebuie să aibă grup sanitar pentru personal, fără obligația generală de a-l deschide publicului;
• restaurantul sau barul trebuie să asigure accesul consumatorilor la toaletă, în condițiile prevăzute de normele sanitare;
• piața alimentară trebuie să aibă WC public;
• într-un mall sau parc comercial, toaleta poate fi comună întregului complex, fără să se afle în interiorul supermarketului.

Situația se poate schimba și dacă supermarketul include un restaurant, o cafenea ori o zonă amenajată pentru consumul produselor pe loc. În asemenea cazuri pot deveni aplicabile cerințe suplimentare, în funcție de configurația și autorizarea spațiului.

Un proiect de lege ar obliga magazinele alimentare să amenajeze toalete publice

Problema a ajuns și în Parlament. Prin propunerea legislativă B563/2024 s-a urmărit completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.

Inițiativa prevede ca operatorii economici care comercializează produse alimentare să asigure în interiorul unității un spațiu amenajat pentru toalete publice.

La data documentării, această prevedere nu este în vigoare. Forma actuală a Legii nr. 321/2009 nu conține obligația generală ca fiecare magazin alimentar să ofere toalete cumpărătorilor.

Tocmai existența proiectului confirmă că, pentru introducerea unei reguli aplicabile tuturor comercianților, este nevoie de o modificare legislativă.

În Occident, toaletele sunt mai răspândite, dar nu există aceeași regulă peste tot

Percepția că orice supermarket din Vest are obligatoriu toaletă pentru public nu corespunde în totalitate realității. Facilitățile sunt întâlnite mai des în hipermarketuri și centre comerciale mari, dar obligațiile diferă în funcție de țară, regiune, suprafața magazinului și autorizația clădirii.

În Germania nu există o regulă federală unică pentru toate magazinele. Cerințele pot fi stabilite prin normele de construcție ale landurilor. Potrivit unei analize publicate de T-Online, în Berlin instalațiile sanitare pentru clienți sunt cerute în spațiile comerciale care depășesc 400 de metri pătrați, în timp ce în alte landuri pot exista praguri diferite.

În Franța, un răspuns oficial al Guvernului adresat Adunării Naționale arată că obligațiile pot rezulta din regulamentele sanitare departamentale. Majoritatea centrelor comerciale mari oferă toalete, dar nu a fost stabilit un prag național unic pentru toate supermarketurile.

În Regatul Unit, reglementările privind clădirile nerezidențiale stabilesc tipul și amenajarea grupurilor sanitare atunci când acestea sunt prevăzute, fără să impună retrospectiv construirea unei toalete în fiecare magazin existent.

Cu alte cuvinte, și în Occident accesul depinde adesea de dimensiunea magazinului, legislația locală și politica operatorului. Un hipermarket sau un centru comercial are șanse mult mai mari să ofere această facilitate decât un magazin mic ori o unitate discount.

Pentru unii clienți, toaleta nu este un moft

Dincolo de litera legii, problema ține și de calitatea serviciilor oferite comunității. Pentru o persoană sănătoasă, lipsa toaletei poate fi doar un inconvenient. Pentru vârstnici, copii mici, femei însărcinate, persoane cu dizabilități sau pacienți cu afecțiuni digestive și urinare, accesul rapid la un grup sanitar poate deveni o necesitate reală.

Un supermarket din Sibiu nu încalcă automat legea dacă nu permite cumpărătorilor să folosească toaleta personalului. În același timp, amenajarea unui grup sanitar accesibil publicului poate reprezenta un criteriu important de respect față de clienți și de responsabilitate socială.

Până la eventuala modificare a legislației, diferența va fi făcută de politica fiecărui comerciant și de configurația fiecărei locații. Pentru cumpărători, cea mai sigură soluție rămâne verificarea facilităților magazinului înaintea deplasării sau solicitarea sprijinului angajaților atunci când apare o urgență.