La sfarsitul saptamanii, pentru cateva zile, Caluserii din Rasinari au plecat de-acasa. Nu, nicicum in vacanta, ci, asa cum va spuneam intr-un articol anterior, neobositii dansatori au participat la festivalul-concurs “Calusul romanesc”, la Caracal. S-au intrecut in joc si pasul lor n-a stat in loc, ba mai cu foc… a spus povesti… A fost frumos. Iar traditia s-a dovedit vie si pare ca infloreste ori de cate ori inimile tinere se-nging in dans. Dupa datul starbun.
Si pentru ca ei, Caluserii, au jucat cum stiu ei mai bine, ca niste Feti-Frumosi, organizatorii evnimentului le-au acordat PREMIUL SPECIAL.
Călusarii, spun folcloristii, sunt dansatorii noștri exorcisti.
„În numele lui Dumnezeu, Sfântuțul, ne legăm jurând în credință către steag, că vom juca în dreptate, fără supărare și fără murmur”. E vremea Călușului, cel mai spectaculos, complex, arhaic şi misterios obicei ritual de la noi. Jocul Călușul atinge apogeul în aceste zile, pentru a fi „dezlegat” în cea de-a doua săptămână după Rusalii, când are loc moartea şi îngroparea steagului. După intrarea inițiatică în ceată, Călușarii devin personaje sacre, fiind obligaţi să respecte o perioadă impusă de castitate, să păstreze secretul, să poarte un costum specific, cu straie țărănești albe, decorate cu brâu, bete și panglici roșii. Fiecare călușar are la el frunze de alun și de nuc, foi de pelin și usturoi, precum și o bâtă, semn al iniţierii feciorilor în vechime, dar şi posibilă armă împotriva duhurilor rele sau reprezentare simbolică a razelor soarelui.
Cetele dansatorilor-exorcisti, înzestrați după jurământ cu energii psiho-fizice oculte, au întotdeauna un număr impar de Căluşari. În unele locuri apare și un personaj numit Mutul. Toate cetele sunt conduse, la fel ca cele de colindători, de un Vătaf. Acesta are obligația să supravegheze corectitudinea jocului, să mențină o stare permanentă de vigilență și taină, să diagnosticheze spiritul și gravitatea bolii, în funcţie de semnele date de bolnav în timpul dansului ritual. Potrivit spuselor psecialistilor, cele mai multe poveşti sunt despre cei atinşi de puterea Rusaliilor, fiicele lui Rusalim Împărat, care iau minţile și vlaga oamenilor. Nefiind o boală propriu-zisă, ci mai degrabă o transă hipnotică, aceasta nu poate fi vindecată decât prin puterea magica a dansului Căluşarilor. Actul care aduce vindecarea este „doborârea din căluș”. Vătaful atinge cu steagul împodobit cu o legătura de usturoi, una de pelin şi un șnur roşu, pe unul dintre Căluşari. Acesta, căzând la pământ, preia simbolic suferință bolnavului.
În perioada funcționarii cetei Călușarii viețuiesc împreună, cutreieră satele pentru a-i tămădui pe cei bolnavi, grăbesc măritișul fetelor, luându-le în hora lor, joacă pruncii în braţe, ca să crească mari şi sănătoși, dorm sub streașina bisericilor pentru a se proteja de duhurile Rusaliilor… Iar dacă se întâlnesc două cete de Călușari în vreo cruce de drum, se „duelează” jucând Călușul până la epuizare, într-o spectaculoasă dezlănțuire de energie, în care arderea, zvâcnirea de flacără și jocul armelor ne duc cu gândul la un străvechi dans solar, cu implicaţii rituale, ludice, medicale şi războinice, în care bărbaţii purtau toiege-mastoide ce semnificau razele soarelui, transformate mai târziu în mastoide de cai solari.(Iulia Gorneanu)
sursa foto: Ansamblul Caluserii din Rasinari
