“Vă rog să-mi acordaţi totuşi potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezenţe care n-a ocupat nici un scaun în această nobila incintă. Prezenţa nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu rîvneşte la nici o laudă, şi e răspândită în spaţiul din preajma noastră, cît ţine întinderea împărătească a ţării. Vreau să vorbesc despre singura prezenţă încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre: satul românesc”. 
Cantec, joc, familii acasa, binecuvantari, zambete, inimi calde, tarani si orasenii, fii, nepoti, buni si strabuni. La un loc. La o sarbatoare a FIILOR SATULUI. La Gura Riului…
… A fost si atata bucurie si-atata ROMANIE pe uliti si in strane, ca insusi soarele sta-n loc… ca l-a ajuns acest noroc… sa tina-n san atatea minunate clipe si rosturi plamadite de gureni.
Priviti cum rodeste traditia… de la o generatie la cealalta, priviti cum soarele e-n ochii tuturor, priviti cum albul navaleste-n potul lor, cum orice gest si orice vorb-a lor pune temelie dragostei, satului, Romaniei.
Da, aici, “SATUL trăieşte în oameni într-un fel mai palpitant, ca experienţă vie”. SATUL aici e ACASA tarii.
Da, “Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic”, cum afirma Lucian Blaga.
Stai si traiesti cu oamenii astia o sarbatoare a lor care traduce in sine, mult, mult peste hotarul fizic al Gurii Riului, adanc, undeva, in inimi, in miezul tarii inca nealterat de discursuri politicianiste sua sondaje de opinie artificiale. Vezi cum traiesc si cum joaca taranii pentru ca asa simt. Intelegi ca aici pamantul rodeste in oameni, in spiritul lor si intelegi ca ROMANIA exista.
sursa foto: Gura Râului (Bocca del Rio)
