Ne răscolește timpul, femeie
Pe un peron vechi de gară
Tu Iliada, eu Odisee…
… Dincolo de vers, o amintire. O fotografie din AVRIGUL FRUMOS de demult, pe când… o Doamne, ce povești scriau oamenii prin partea locului, cu mâinile Domnului, cum se cade?! Gara, mică, dar cu atâtea plecări și întoioșate regăsiri, în locul acesta din inima Ardealului, unde călătoriile duceau și aduceau suflete frumoase, oameni cu simțul tradiției și al respectului… Gara drumului de fier al.. trenurilor și al… atâtor gânduri de-aproape și de departe. Câte doruri s-or fi înmagazinat pe-aici?!!
O fotografie emoționantă, un mic mare tezaur din acea Altădată plină de frumos…
Pe peron, un ȚĂRAN și un DOMN (fiecare cu noblețea sa)… o imagine cât 1000 de cuvinte!
sursa foto: Maria Grancea

