Îl aşteptăm. Cu emoţia fierbinte și dulce a copilăriei, cu bucuria de a desface nerăbdători poleiala darului, cu liniştea mersului mai înainte la sfânta împărtăşanie sau la colindat… Mici şi mari, bogaţi şi săraci, îl aşteptăm: convinşi că ne citeşte scrisorile şi că va face popas şi-n pragul nostru. Meşter de jucării sau… bătrânul preschimbat în… cel dintâi creştin? Legendă sau adevăr?! Multe minuni şi poveşti s-au ţesut şi se ţes, generoase şi fermecătoare în jurul lui Moş Crăciun. Cel dintotdeauna, bun, vesel şi drăgăstos.
Să facem cunoştinţă…
Cândva, de mult, la marginea unui oraş, trăia un meşter bătrân care făcea jucării. Tot anul meşterea la ele cu dragoste şi răbdare. Erau minunate şi nu semănau una cu alta. În Ajunul Crăciunului, bătrânul meşter pleca din oraş să-şi vândă jucăriile. Oameni din acel oraş nu erau prea bogaţi. Meşterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii sa se bucure, după datină, în dimineaţa de Crăciun. Până într-un an în care… Meşterul vânduse toate jucăriile şi se întorcea spre casă. La marginea oraşului s-a oprit să privească o fereastră. Ştia că acolo locuieşte o familie săracă şi se întreba ce jucării or fi primit copiii din aceasta casă. Trei copii visau cu voce tare: -Dacă am avea un soldaţel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns… -Ne-am juca împreună şi nu ne-am certa nici o dată pentru el. Bătrânul ştia că nu mai avea nici o jucărie şi tare ar vrea să le dăruiască măcar una. dar ce minune! Tocmai un soldăţel de plumb răsărise, nu se ştie de unde, în fundului sacului . Şi,astfel, dorinţa celor trei fraţi sărmani s-a îndeplinit. În drum spre casă , bătrânul gândea: ”Aş vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăui copil din lume dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine sa le cumpere”. Şi acum mergând aşa , pe gânduri , văzu în zăpada un pui de căprioară care-l privea cu ochi trişti. -Sărmană făptura , ce te doare? Se pare că puiul de căprioară se rănise la un picior. Cum a ştiut şi cu ce a avut la îndemână , bătrânul i-a legat rana şi la ajutat să se ridice . Atunci făptura aceea gingaşă i-a vorbit cu glas limpede ca şi de copil: -Acum văd ca ai o inima bună. Dorinţa şi de va îndeplini. Ca din pământ a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de nişte reni minunaţi . Bătrânul s-a înălţat cu ei şi slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar şi hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în nişte haine neobişnuite de culoare roşie. N-ar fi putut spune cît şi pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu , a simţit cum coboară lin într-un ţinut înzăpezit, unde îl aştepta o căsuţă cu fereste luminate. O mulţime de pitici ca şi cei din poveşti l-au întâmpinat bucuroşi. Piticii erau harnici şi îndemânatici , gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belşug , căci, nu se ştie cum, se înmulţeau mereu şi nu se terminau niciodată . Iar bătrânul meşter priceput îi îndruma pe pitici şi împreună făceau jucării , mereu mai multe şi mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume , jucăria pe care şi-o doreşte. În seara de Ajun sosesc colindătorii, La fiecare casă , ei aduc vestea minunată a Naşterea Domnului, cu urări şi cântece de-ajun. Târziu, când noaptea se lasă , copiii se culcuşesc în pătucurile lor . În urechi le mai sună încă zvonul de colinde :”O ce veste minunată!” Dar oare vis să fie??? Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi , în dimineaţa de Crăciun în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar după numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moş Crăciun şi aşa a rămas până astăzi. De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toţii în jurul mesei încărcate cu bunătăţi, nu trebuie să-i uitam pe cei sărmani. Moşul are grijă de ei o data pe an. Noi trebuie să ne gândim la ei mereu! Legendă Moşul este un personaj simpatic, rumen în obraji, cu o burtică prietenoasă, cu barba lungă şi albă. Un om blajin care reuşeşte să aducă zâmbetul pe buzele tuturor copiilor. El este îmbrăcat într-un costum alb cu roşu şi poartă o curea neagră. În viziunea iniţială, Moş Crăciun purta un costum roşu cu nasturi negri. Vinovată de plete-i albe nu-i bătrâneţea, ci iarna veşnică ce-i leagănă sălaşul de la Polul Nord. Una dintre legende spune că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, l-a rugat pe Moş Ajun sa-i găzduiască. Deoarece era sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. Ajunsa la casa lui Crăciun, Maica Domnului o găseşte acasă pe soţia acestuia, Crăciuneasa şi îi cere acesteia adăpost. Crăciuneasa era o femeie buna, insa ştiindu-şi soţul rău şi necredincios, îi găzduieşte în grajdul vitelor. Apoi, fără sa-i spună soţului, Crăciuneasa o ajută pe Maica Domnului să-L nască pe Pruncul Iisus. Aflând cele întâmplate, Crăciun îşi pedepseşte soţia tăindu-i mâinile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindecă, lipindu-i mâinile la loc Crăciunesei, cu mir sfânt. Moş Crăciun, văzând aceasta se căieşte si îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel „primul creştin”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi si-a împărţit întreaga avere copiilor săraci. Aşadar, deretecaţi prin casă, mergeţi degrab’ la biserică şi apoi aşteptaţi în tihnă. Sigur va veni…
Alte legende…
Povestea bătrânului hain care a refuzat-o pe Fecioara Maria
Una dintre legendele lui Moș Crăciun spune că acesta era un cioban tare rău și arțăgos, la poarta căruia a bătut Maica Domnului căutând un adăpost unde să îl nască pe Isus. Ciobanul cel rău la suflet nu a primit-o în casă pe Fecioară, dar a lăsat-o să poposească în gradul vitelor. Femeia ciobanului a ajutat-o pe Fecioara Maria să nască, fără să știe soțul ei, și tare s-a bucurat la vederea pruncului sfânt. Auzind însă ca femeia i-a ieșit din cuvânt, ciobanul a pedepsit-o pe nevastă tăindu-i mâinile. Când ciobanul se convinge că în grajdul lui s-a născut cel mai sfânt dintre copii, mult s-a mai căit și și-a cerut iertăciune. Printr-o minune, Fecioara Maria ia pus nevestei ciobanului mâinile la loc, fapt ce i-a arătat acestuia că în grajdul lui chiar a ajuns familia sfântă. Se spune că el a devenit primul creștin care s-a închinat micului Isus, înaintea păstorilor și a magilor. Ba mai mult, legenda spune că s-a căit atât de amarnic încât a doua zi a împărțit toată averea lui sărmanilor și mai ales copiilor mici. De aici ar veni obiceiul darurilor aduse de Moș Crăciun.
Odin, strămoșul nordic al lui Moș Crăciun
O legendă scandinavă explică originea lui Moș Crăciun din mitologie, într-un ritual din mijlocul iernii. Odin era zeul vikingilor, cel care călătorea în toiul iernii călare pe un cal înaripat cu opt picioare, împărțind copiilor daruri. Într-o procesiune a duhurilor care străbăteau văzduhul, Odin era conducătorul călare pe miraculosul Sleipnir. Prin urmare, acest obicei a dat naștere în timp tradiției frumoase a Moșului generos. (n.r. acestea două sunt publicate pe site-ul povestisasesti.com)
