Ce spun ardelenii despre ei insisi?! Scurt, clar si cuprinzator: Să mai știe apoi că nu suntem cerșetori noi, ardelenii: am avut mereu făină-n lădoi și slănină-n afumătoare ori in turnul bisericii, de unde nimeni nu fura, ba mai era si paznicul care masura sa vada sa nu ia unul cu toptanul, fara capatai! N-am stat noi la mila partidelor – și dacă vreti un exemplu din istorie, ia auziti: baronul Brukenthal, când ajuta nevoiașii din Piața Sibiului, îi punea să cosească în aer, ca să nu se prindă de ei obișnuința pomenii. Iara de la sasi am invatat ca daca cineva ne taie manurile, muncim si cu nasul ca sa nu perim, si nu ne infumuram cu cine stie ce podoabe asa, claie peste gramada. Ca la o vreme, demult, la intrarea in biserica, la sasi cand era nunta ori praznic, statea careva din consiliu pus de preot sa masoare bortenul tinerelor si care era mai inalt si mai impodobit decat toate cele, mai deocheat cum ar yice unii, pe loc era taiat cu foarfeca si despodobit, ca sa nu faca de rusine comunitatea sis a ia lectii femeia ca trebuie sa fie cuminte si sobra.
