Motto: "Există un timp al bilanţurilor, există un timp al nostalgiei, există un timp al amintirilor. Există un timp când începe să ne placă întoarcerea în trecut, la începuturi, la rădăcini…" – Emil Hossu
La 24 noiembrie 1941,s-a născut Emil Hossu (la Ocna Sibiului, jud. Sibiu), a fost un actor remarcabil de teatru şi film. După ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat de la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinţii s-au întors în România. Casa, o fabrică de aţă şi maşina le fuseseră confiscate. În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu şi-a pierdut tatăl, bolnav de cancer. Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reuşit să intre la ATF abia din a treia încercare. A fost credincios al Bisericii Române Unite cu Roma și membru în Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici. A murit în seara zilei de 25 ianuarie 2012, chiar cu câteva minute înainte de începerea spectacolului „Aniversarea”, în timpul repetiţiei generale, pe scena teatrului „Nottara” şi la scurt timp după ce ţinuse un discurs impresionant la un miting în Bucureşti.
Cu numai o săptămână înainte de a-şi da sufletul pe scena pe care a iubit-o cu asupra de măsură, a participat la un miting al USL organizat la Arcul de Triumf, în Bucureşti, unde a remarcat că „Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni”. Coincidenţă sau nu, a murit în timpul repetiţiilor la teatru, în timp ce, împreună cu colegii asculta un discurs al preşedintelui Băsescu.
Despre marele actor, Crin Antonescu spunea: „Emil Hossu a fost un om de un mare rafinament, de o mare modestie, un om adevărat, un model poate nu îndeajuns urmat al României.
A fost un om care şi-a slujit cu excelenţă profesia şi care a considerat la un moment dat, că un om cu notorietatea domniei sale are obligaţia să spună ceva şi în treburile publice”.
24 noiembrie 2013. o zi la hotarul geros al iernii care se apropie. Niciunde vreun cuvânt despre steaua născută azi şi stinsă pe pământ prea devreme… prea nedrept…
