Oameni, locuri, fapte… Și el este printre personalitățile care fac cinste județului Sibiu.
Martin Samuel Möckesch ( Ruşciori / Reußdörfel, 11. 11. 1813; † Sibiu / Hermannstadt, 15. 4. 1890 ) a fost ales pastor în satul Marpod în 1864 .
Demn de apreciat, pe lângă activitatea sa de pastor, M.S. Möckesch lucrează și ca scriitor: a scris câteva poezii, scurte povestiri, scrieri istorice și filologice, dar cel mai mult s-a axat pe traducere.
Potrivit Haideblümchen 1873, S. 8., cărturarul a fost unul dintre primii savanți transilvăneni-sasi care a studiat lirica, poezia românească și țigănească și a tradus în și din limba germană.
M.S.Möckesch nu numai că era interesat de limba țiganilor și a români, dar și de obiceiurile și tradițiile lor, precum și de originea lor. În 1867 a publicat o carte intitulată:
„Beweise für die celtische Abstammung der Walachen oder Romänen, besonders derer, welche im Großfürstenthume Siebenbürgen leben”.
„Dovada originii celtice a valahilor sau a românilor, în special a celor care trăiesc în Marele Ducat al Transilvaniei”.
A lasat în manuscris o traducerea a Patimilor lui Hristos din fostele Imnuri Wuerttemberg, împreună cu o traducere a Micului Catehism a lui Luther, în limba română.
La editura Theodor Steinhaußen a apărut în 1851 un volum de poezie românească – editat de Möckesch și tradus în limba germană.
Publicația „Haideblümchen” (1873) prezintă cititorilor vorbitori de limbă germană poezia și proverbele țiganilor, traduse, ca de exemplu:
Cântec de Paști / Osterlied
„Dai, dewlitza, de wlorea
Kei pe lean p’o luludea
Tatcha la lumea,
Te wamen paschala.
Oschti wada opre,
Ketchi watra schuladji
Ki messeli la schardi.”
„Gott, der du mit Blumen nieder
Auf die Erde dich gesenkt
Und, erwärmend, ihr nun wieder
Frohe Ostern hast geschenkt,
O, erfülle meine Bitte:
Tritt’ auch ein in meine Hütte,
Denn gekehrt hab’ ich sie frisch
Und gedeckt den kleinen Tisch.”
*În 1870 a emigrat în România, unde el și vecinii săi din București au condus o școală germană și apoi au preluat departamentul de limbă română . Din cauza astmului său, a trebuit să renunțe la funcți de profesor, iar în perioada 1878-79 a lucrat pentru căile ferate românești.
*Documentele vremii rețin că în 1886 s-a întors la Sibiu și a predat limba română la Gimnaziul Evanghelic. A murit în spitalul József Ferencz din Szczecin, Nagyszebeni.
Sursa: Haideblümchen 1873, S. 8./Podișul Hârtibaciului: Oameni- Locuri- Fapte