ALBEAȚĂ O scoică de râu se arde în foc, se pisează. Se cerne ne 9 ori prin dosul sitei și, după ce se amestecă cu zahăr mărunt se suflă cu un paiu în ochi.
Tot asemenea se suflă în ochiu excrementul de câne făcut praf.
ALBEAȚĂ (*la vite) Câteva fire de păr de câne se tag prin urechea animalului. Vitelor mai mari li se suflă cu o țeve în ochi scrum de tutun cu sare ori li se rade albeața cu un ban nou de argint.
APRINDEREA RACHIULUI ÎN OM Balegă de cal se stoarce în lapte dulce și se bea.
APRINDERE DE OCHI (la animale) Se suflă în ochi praf de corn-de-șarpe. Când e conjunctiva aprinsă, se suflă zahăr pisat mărunt. La miei se face să sângereze pleoapa superioară și apoi se spală cu scuipat.
ARSURĂ Pe rană se pun cartofi pisați mărunt, firnais amestecat cu ciară sau, dacă e la îndemână, ciuperca beșina-calului.
La arsură proaspătă se întrebuințează laptele acru sau, dacă rana e mai demult, se pune pe ea baligă de capră neagră, pisată bine și cernută prin dosul sitei.
Se ia puțină apă ce se alege deasupra când se stinge varul să acesta, amestecată cu oleiu de in, se pune pe rană.
BĂTAIE DE INIMĂ Se mănâncă, presărată cu zahăr, inima încă caldă a unui porumbel spintecat de viu. Dacă bolnavul e femeie, și inima trebuie să fie de pobumbiță.
BĂTAIE DE SOARE LA CAP când a „tunat soarele în cap”, bolnavul să se afume cu floarea soarelui, ori să i se descântă.
BOALĂ CÂNEASCĂ Copilului care sufere de această boală i se fac scăldături cu zama extrasă din coajă de mesteacăn tânăr.
Un alt leac e cenușa cernută de 9 ori prin dosul sitei. Când se scaldă copiul, cenușa aceasta se așază, în grămejoare, în câte colțuri are labia de scăldat, apoi luându-se în cruciș din grămejoare, se aruncă în apa din scăldătoare.
BOALĂ DE COPITE (la animale) Când se creapă unghiile, se sloboade sânge din copită, iar dacă animalul șchioapă, se pune pe ea arnică sau mal cu oțet de poame. În caz de aprindere, copita se splaă cu apă sărată și piatră-vânătă amestecată cu ou.
BRÂNCĂ Foaie de brâncă se aplică pe umflătură.
CĂLCĂTURĂ Unele babe recomandă să se despice în două un sobol, să i se scoată inima și, până ce bate încă. Să se învelească în pâne și să se mănânce. Boala, zic ele, trebuie să se vindece în aceeași zi.
CÂRCEI De cârcei poți scăpa frecându-te în 3 marți după olaltă cu țărâna luată de pe lângă tulpina unui gutuie.
CIUMĂ Se strâng 9 babe și laolaltă cos o iie pe care rebuie să o dea gata intr-o singură zi. Iia se pune apoi intr-un par la un capăt de sat, pentru ca ciuma, când s-apropie de sat, să o vadă și să se întoarcă înapoi.
DEOCHIU Icoana Maicii Domnului, zugrăvită pe sticlă, nu pe hârtie, se spală cu apă de la bobotează și aceasta se dă bolnavului să o bea.
DEOCHIU (*la animale) Din cele 4 colțuri ale ușii și ale mesei se taie, de-a curmezișul, 8 așchiuțe și acestea, dimpreună cu 1 ac de cusut și 9 găteje bifurcate, luate de la o mătură, s epun să fiarbă într-o ulcică cu apă. Luându-se apa de la foc, se varsă într-un blid, unde stă un timp oarecare, apoi se stropesc cu ea oile și alte vite bolnave.
DURERILE NAȘTERII Pentru a se ușura durerile nașterii, se fierb flori de săcară sau de teiu sau de mușățăl și se dă femeii să bea zamă de aceasta până încă-i fierbinte.
Femeia se mai afumă cu balegă de cal uscată sau bea vinars amestecat cu unt-de-lemn.
Se crede că ținând la nas, în timpul facerii, planta mâna-maicii-Domnului, femeia naște mai cu ușurință.
Așa se tratau rășinărenii altor vremi. Cu înțelepciunea omului trăit în natură, cu credința că ea, natura dă și ia boala cu mâna, după cum o lăsat Domnu‘…
Toate aceste dibace leacuri le aflăm cu tihnă în celebra MONOGRAFIE A SATULUI RĂȘINARIU semnată de Victor Păcală.
