Motto: „La voi alearga totdeauna/ Truditu-mi suflet sa se-nchine…”(Lucian Blaga)
Povești despre pețit și pețitori, despre iie și cămașa, despre ieri și azi, vechi și nou. Modele frumoase și ștafete transmise. Hiclenelile sunt din nou la mare căutare așa că hiclenitul este vedetă. Nu lipsesc furcile și fusele căci ce-ar fi șezătoarea fără sfârâitul firului așezându-se pe fus? Și lână și cânepă și poveste, toate se torc cuminți în șezători. Au apărut mai târziu și oaspeți, iar poveștile au devenit întrebări: de ce, când, unde, cum? Dacă a venit Primarul în șezătoare… întrebările au prins contur și răspunsurile se așteaptă împlinite. Lucrul a crescut frumos căci mâinile și-au văzut de treabă si au dat rod, la adapostul vorbei spusa cu rost. Veselia a fost la fel ca întotdeauna căci farsele din șezători nu rămân acasă nici când vin oaspeți, vorba aia : „Și judele de-ar veni / Tot așa ne-om opinti./ Lucrul șază după lada / Că primarul n-a să-l vadă. / Furca-i pusă la grijit / Că vremea-i de povestit… ” Si asa s-a mai petrecut o sezatoare cu iz de primavara, la Avrig. Acolo, la Biblioteca, unde traditiile si-au facut adapost. Si daca pana si Domnu’ Primar a venit sa fie partas unei asemenea seri ca din basme (asa cum numai doamna Maria Grancea stie a plamadi, da parca ar face pita pentru toata lumea), atunci ii lucru mare si bun.
Sezatoare. Asa cum au lasat bunii sa fie din neam in neam. Sa ne fie de leac…
