Pentru că Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului e viu, pentru că aici tradițiile își au sălaș, bucurie și muguri, pentru că aici satul TRĂIEȘTE, nu-i doar Obiect în vitrina timpului, pentru că jocul și cântecul din bătrâni au harul tinereții fără de bătrânețe, duminică, aici, au poposit, plin de farmec, frumoșii Călușeri din Rășinari. Minunați cum îi știm, plin de joc precum satul de… veșnicie, plini de ritm și pas de basm, Călușerii au jucat cum știu ei…
***Obiceiul Călușului a fost de-a lungul timpului amplu analizat și discutat. Trăsăturile sale definitorii: dans ritual complex cu valențe legate de fertilitate și vindecare, dramă rituală etc. au fost reliefate în mod constant. Adeseori, în studiul acestui obicei s-a ținut seama mai mult de forma lui exterioară, decât de sensul lui, de rostul pe care îl are în viața colectivității, de funcție. Nu se poate neglija nici viața reală a obiceiului, studierea lui în ansamblul vieții sociale.
Sistematic, cercetatorii au trecut cu vederea însă faptul că obiceiul Călușului este performat de un grup de oameni, care la rândul lor făceau parte dintr-o comunitate mai vastă, și își exprimau în acest mod credințe apărute din anumite necesități cotidiene. (…)
***În ansamblul manifestărilor tradiționale românești, Călușul cuprinde elemente specifice cu conotații distincte, fapt care-i conferă o poziție unică. Scenariul ritual cuprinde trei secvențe semnificative, în care relațiile dintre interpreți (călușari) și colectivitate diferă. Astfel, secvența de început, Ridicarea Steagului – Jurământul și cea finală- Spargerea Călușului se desfășoară în cadrul restrâns al cetei.
Aceste părți ale ritualului sunt înconjurate de mister, sătenilor fiindu-le interzisă participarea, de teamă că ar atrage spiritele malefice. Secvența mediană, Jocul Călușului a avut și are drept cadru de manifestare satul, “scena” pe care ceata evoluează și intră în relație cu colectivitatea. (sursa: crestinortodox.ro)
***Folcloriștii spun că eficiența mare a jocului Călușarilor rezidă din caracterul ermetic și misterios care învăluie ceata. Tenacitatea în a nu dezvălui vreun secret s-a dovedit atât de puternică, încât, până astăzi numeroase aspecte legate de atribuțiile sacre ale vătafului, de pildă, incantațiile rostite la intrarea sau ieșirea din ceată să rămână necunoscute.
Foto: Ansamblul Caluserii Rasinari
