JOILE, la AVRIG: seri de poveste!

„N-are mândra depănat 
Că nimica n-o lucrat.
Fusu’ l-o lăsat în grindă
Furca o uitat-o-n tindă. 
Da-i gătită mândră tare,
Că mere în șezătoare”.

 

Se rotunjesc șezătorile noastre frumos, cuminte, așa cum le șade lor: cu lucru fain,

cu povești multe, cu învățături, dar și cu haz că omului i-a fost dată, împreună cu darul mâinilor pricepute și voia bună. Ne bucurăm de oaspeți și de povești noi iar o scenetă cu temă medievală scrisă și citită nouă de Dl. Hartmann, vechi discipol al Academiei de Teatru din Koln, poposit la Avrig, răsună bine chiar și într-o șezătoare. Și pentru că una din doamnele noastre va avea un rol în scenetă vom merge la premieră, deci aplauzele sunt garantate”. (Maria Grancea)

… Și NU-i poveste! E aievea. Căci așa curg în liniști toarse-n ceas de seară joile la Avrig (la urma urmei, cu atât mai lăudabil e totul, cu cât Avrigul e oraș!). Cu mâini trudnice și gânduri ca pita caldă, cu vorbe de duh și lucru. Pentru că aici, Biblioteca orașului nu e sălaș doar cărții, ci și tradițiilor și sufletului viu al satelor de demult, care trăiescîncă în obiceiurile și truda unor oameni destoinici. Și, când vezi ce se întâmplă acolo, în generoasa inițiativă a Mariei Grancea, nu ai cum să nu-ți îndemni condeiul să consemneze. Pentru că îi așa de bine să te simți ACASĂ în sufletul românesc, în așa locuri, cu așa oameni și așa… seri de poveste!

 

 

sursa foto: Maria Grancea