Azi e despre teatru. Azi e ziua lui (oficial, la nivel mondial); în inimi ar trebui să fie în fiecare zi… EL, măreț, în lumina reflectoarelor, e, de fapt, o uriașă, nesecată lecție de viață. Cu oameni și despre oameni. Despre iubire, despre istorie, despre bucurie și tristețe, despre copii și tineri, despre familie, despre cărți… și iarăși depsre iubire. Despre IUBIREA aceea de nemăsurat și necuprins dintre oameni…
LA MULȚI ANI, MĂRITE TEATRU! FII BUCURIA NOASTRĂ DE ZI CU ZI!
În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internațional e invitată, potrivit unei frumoase tradiții, să comunice reflecțiile sale asupra celei mai vechi forme artistice, teatrul. Mesajul internațional este tradus în peste 50 de limbi și este citit spectatorilor înaintea reprezentației din seara zilei de 27 martie, apoi este difuzat în mass-media.
Demn de știut, primul mesaj de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris în 1962, de Jean Cocteau, potrivit site-ului www.world-theatre-day.org.
Mesajul pentru 2017 este semnat de actrița franceză Isabelle Huppert. Ea transmite că ”Teatrul are o viață bogată, care sfidează spațiul și timpul, piesele cele mai contemporane sunt hrănite de veacurile trecute, repertoriile cele mai clasice devin moderne de fiecare dată când sunt puse din nou în scenă”.
”O Zi Mondială a Teatrului nu este, desigur, o zi în sensul banal al vieților noastre cotidiene. Ea face să reînvie un imens spațiu-timp și, pentru a evoca spațiul-timp, aș vrea să fac apel la un dramaturg francez pe cât de genial, pe atât de discret — Jean Tardieu. Îl citez: ‘Pentru spațiu, se întreabă care e drumul cel mai lung între un punct și altul. Pentru timp, se sugerează să măsurăm în zecimi de secundă timpul necesar pentru a pronunța cuvântul „veșnicie”. Pentru spațiul-timp, se spune: „Fixați-vă în minte, înainte de a adormi, două puncte oarecare din spațiu și calculați timpul necesar, în vis, pentru a ajunge de la unul la celălalt”‘. Ceea ce rețin eu de-aici este expresia ‘în vis’. S-ar zice că Jean Tardieu s-a întâlnit cu Bob Wilson. De asemenea, putem rezuma ziua noastră mondială a teatrului amintindu-ne de Samuel Beckett care, în stilul său expeditiv, o face pe Winnie să spună: ‘Oh, ce zi frumoasă va fi fost asta!’ Reflectând la acest mesaj ce mi s-a făcut onoarea a-mi fi cerut, mi-am amintit de toate aceste vise din toate aceste scene. Așa că nu vin singură în această sală a UNESCO; mă însoțesc toate personajele pe care le-am interpretat pe scenă, roluri pe care crezi că le-ai părăsit atunci când seria de spectacole s-a încheiat, dar care duc înăuntrul tău o viață subterană, gata să ajute sau să distrugă rolurile ce vor veni după ele: Fedra, Araminta, Orlando, Hedda Gabler, Medeea, Marchiza de Merteuil, Blanche Dubois… Și mă însoțesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit și le-am aplaudat ca spectatoare. Și, astfel, eu aparțin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, venețiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemțoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este”, spune Isabelle Huppert în mesaj, potrivit site-ului www.uniter.ro.
Actrița afirmă că ”teatrul e foarte puternic, el rezistă, supraviețuiește tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor, lipsei de bani”.
”Pentru mine, teatrul este (…) dialogul, este absența urii. (..) Cred în comunitate, în prietenia între actori și spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reunește teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăpostește… Chiar cred că ne iubește… atât cât îl iubim… Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: ‘Faceți loc teatrului!”’, se arată în mesajul actriței Isabelle Huppert.
***Actrița Isabelle Huppert s-a născut la 16 martie 1953. Cariera sa numără peste 100 de filme și producții ale televiziunii, începând din 1971. A studiat cu profesori ca Jean-Laurent Cochet și Antoine Vitez.
